Viața fără Proști. 14 octombrie.

M-a marcat destul de serios clipul unui rapper, care a spus că-i va purta respect altui rapper pentru că l-a lansat și iu chent forghet dă oan hu tărn on dă lait. Și m-am gândit și eu: cine mi-a aprins lumina?

Grea întrebare. Foarte grea.

Tata mi-a aprins lumina stingând-o. Toată bombăneala aia și veșnica nemulțumire m-au făcut cu 99% mai autonom decât aș fi fost dacă mă educa doar mama, care voia doar note bune la școală. Tata, în schimb, voia să fiu el când nu e acasă. Să pun mâna, să repar, să fac și să dreg. Nu i-a convenit nimic până pe la 20 de ani, dar datorită acestei “lumini”, de la 20 de ani mă descurc în orice situație.

În presă n-am avut o lumină. Aveam vocabular, că citisem două basculante de cărți, spirit critic (vezi mai sus), valori morale căcălău (ca boul, unele le am și azi), așa că mi-a fost relativ ușor să avansez rapid. În mai toate redacțiile șefii regretau că mă angajau, pentru că în câteva luni preluam pagina 1 și le amenințam poziția ierarhică. Norocul lor - nu-mi plăcea - ca și azi - lucrul în echipă, mă disperă să fac ceva cu viteza unuia mai lent.

În antreprenoriat: Costin T. Avea o firmă de proiectări care nu avea nevoie de publicitate. Eu închiriasem un spațiu de emisie la Antena 1 Ploiești, cu 800 de dolari lunar, urmând să fac o emisiune și să încasez banii din publicitatea aferentă. Exista, însă, o problemă: nu aveam un leu. Ca să înțelegi: când am făcut SRL-ul, am depus cei 200 de lei necesari capitalului social, am luat adeverința aferentă de la bancă și apoi am scos banii, să mai plătesc din restul taxelor. Studioul îmi era închiriat gol, aveam nevoie de birou, lumini, lavaliere, plată cameramani. Leafa mea în perioada aia (anii 90): sub 100 de dolari.

Costin era adjunctul unei organizații patronale căreia eu îi eram consultant de comunicare. Neplătit. Aveam, însă, acces, la un mediu de grei care nu discutau niciodată cu presa și cărora, dacă le-aș fi oferit un concept de promovare mișto, aș fi monetizat binișor. Ăsta era planul, complet: să fac o emisiune economică, să-i chem pe ăștia în platou urmând să le promovez afacerile prin spoturi tv la prețuri de radio, în aceeași emisiune. Pe vremea aia, 90% din firme aveau reclame în ziare, 8% la radio, care era cam scump, iar la TV - doar o mână de oameni, pentru că era foarte scump. Manțocăria mea tv era foarte fezabilă, dar nu aveam cum s-o pornesc fără bani.

I-am povestit problema mea, întrebându-l dacă știe vreo firmă care ar accepta să plătească în avans o campanie de promovare de 2-300 de dolari, ca să pornesc emisiunea. De atâția bani aveam nevoie să închiriez sculele și să fac 4 ediții, din care să fac un montaj, să mă duc la firme, să le propun, să amân plata la Antena o lună, conform contractului, să dracu să mă ia. M-a ascultat calm, privind pe geam, iar eu mă gândeam “mamă, ce prost dă discuția asta, acum o să-mi țină teoria cu să faci afacerea pe care ți-o permiți, cu garanția audienței pe care eu însă nu o pot oferi, cu pana mea”. În schimb, a zis: îți dau eu 2000 de dolari și îmi faci reclamă la anul, când mă apuc de imobiliare.

End of story.

Am pornit emisiunea nu ca din pușcă, ci ca dintr-un Himars. În șase luni vindeam reclame de 1000 de dolari pe săptămână, cumpărasem computere Pentium (încă aveam 486 și 586 în momentul ăla) pentru grafică (coaie, aveam burtieră, aveam grafică în emisiune, nu mai văzuse nimeni așa ceva!!!), se rugau de mine oficiali locali să vină în emisiune să vorbească despre politici economice, semnam contracte pe bandă rulantă….

… și pe urmă Dan Voiculescu a vândut Antena 1 Ploiești cuiva care a oprit toate producțiile independente ca să bage producții locale controlate politic la virgulă. Veneau vremurile manipulării tv locale. Am rămas cu ceva bani, dar i-am băgat, ca boul, într-un proiect care n-a mers, so, go back to job, fraiere. Marele câștig pe care încă i-l datorez lui Costin a fost că am putut, de atunci încoace, să gândesc mare, nu de câți bani am.

În ultimii ani, după ce mi-am dobândit notorietatea cu care chiar pot lansa niște oameni, produse, firme, am vrut să văd dacă-l pot ajuta și eu. Nu. Ziceam că eu am plecat ca din Himars: omul ăsta plecase de atunci ca de pe o rachetă Zircon, acum face afaceri cu sateliți & șit, probabil că are poze-n telefon cum bea cafele cu Elon Musk. Să-l ajut să ce?

Și gata. O zi de vineri cu gândul la binefăcătorul tău îți urez.

my stuff: Kolectionarul Muzeul Tipul

my friends: Salba / Rineea / PSnews / MRS / Office / Family / Citygate / AFI