Șase sute de copii au ajuns la nino-nino anul trecut în Moldova. Majoritatea cu probleme serioase: depresie, comportament agresiv, intentie de suicid. Am văzut reportajul de la Socola pe Euronews fără să mă mir. Am copilărit în Moldova, știu cât de profundă a fost tot timpul, acolo, violența. Nu mă mir deloc că după 30 de ani de lipsă de politici publice dedicate sărăciei generalizate din Moldova, de acces (mult prea) prematur la alcool, jocuri violente și pornografie, fiii lui Ștefan cel Mare se poartă ca niște … diferiți. Partea bună este că asta nu va mai dura mult. Urmează o recesiune economică generalizată, care va duce la o sărăcie generalizată, deci și copiii din Ardeal și din Muntenia se vor transforma în niște psihopați timpurii. Ăla va fi momentul când vom manifesta cu toții indiferența de turmă, după modelul imunității pe care o populația o dobândește când se infectează complet cu un virus.
Na, că era să uit să felicit Natura pentru excelenta campanie de PR “nu mai aruncați pet-uri peste tot și nu mai tăiați pădurile", într-un singur cuvant: "inundații". Excelentă execuția campaniei: maldărul ăla de pet-uri din mijlocul orașului și casele alea străpunse cu trunchiuri de copac m-au umplut de admirație.
Mai e o campanie de comunicare pe care o urmăresc asiduu: cea a Guvernului României. Mâine, de exemplu, o să aprobe o ordonanță de urgență privind unele măsuri pentru ocuparea posturilor vacante cu atribuții în implementarea PNRR. Că dacă se ocupau de asta anul trecut, ca toate celelalte state, se treazeau cu oameni competenți pe posturi, care i-ar fi încurcat. Așa, au ținut situația resurselor umane la sertar, ca să poată spune: Aoleuuu, tre’să dăm de urgentă o ordonanță, că nu avem oameni să penenerim, în traducere liberă aduceți repede de la partide niște proști să-i punem să fure. Și o să o dea joi. Un fleac, niște posturi care pot fi ocupate decât până pe 31 decembrie 2026, prin derogare de la prevederile Codului administrativ.
Ca să fiu un pic patriot, trebuie să spun că vorbim totuși de o ciordeală mică, de cartier. Uite una mare, internațională. Știi că toate statele se vaită că nu mai au acces la cerealele din Ucraina. Ei bine, au, dar nu vor să le aducă în Europa pe altă rută. A demonstrat-o cargoul Alppila, care a ajuns în portul spaniol A Coruña la cererea asociației AGAFAC (crescători de animale) cu porumb transportat cu TIR-ul din Ucraina în Polonia și încărcat pe vas în portul polonez Swinoujscie de la Marea Baltică. Acum stau să mă gândesc: dacă niște crescători de animale din Spania, nu din Dubai, și-au permis să-și aducă porumb din Ucraina pe o rută ocolitoare, cam cât de mare va fi la toamnă sau la iarnă marja de profit a celor care au cheile marilor silozuri din Europa și susțin azi că mâine va fi penurie? Eu de exemplu, nu cred că ne paște o penurie autentică de alimente. Ne paște doar o campanie de lăcomie a unor actori non-statali care se pot pișa oricând pe UE, pe NATO și pe Elon Musk și care folosesc războiul din Ucraina în scopuri comerciale. Cam ca Rusia, care a încasat 93 de miliarde de euro din exporturi de combustibili în primele 100 de zile ale războiului. Și haios e că, în timp ce nouă ni se zice “ochii pe gazoductul rușilor, ochii pe gaze!”, rușii au încasat cea mai mare parte din bani din vânzarea de țiței (46 miliarde) și benzine/motorine (20 de miliarde).
Spune și tu: nu e drăguț cum ni se spune povestea și cum se întâmplă de fapt lucrurile?
Cooooorect!
NY Times relata sapt. trecuta ca Rusia exporta petrol la nivelul ante-razboi. Filiera de livrare e batrana, folosita de Iran si Siria de ani de zile: cargourile rusesti sunt transvazate pe coasta vestica a Africii in cargouri inchiriate sau indiene si iau drumul Indiei. Acolo pertolul se rafineaza si fractiunile rafinate( diesel, benzina, kerosen, ulei mineral...) se vind in toata lumea ca produse indiene.
NYT presupune ca negotul merge pe transfer rubla / rupie.