Viața fără Proști. 16 ianuarie.

Sâmbătă era să mă sinucid. Nu găseam un papuc și am luat perechea de papuci luată cu 10 lei din Carrefour, cu care am alunecaaaat într-un mare fel, în bucătărie, căzând cu capul spre colțul unui …. (scuze, știu că sună ciudat că îl țin în bucătărie, dar mi-a plăcut foarte mult), secretaire. Dacă n-aș mai fi căzut la viața mea, prin râpe și acoperișuri aș fi murit, cel mai probabil. M-a dus însă capul să mă ghemuiesc și să-mi acopăr capul cu brațele.

Să nu uit să arunc papucii ăia. Cel mai prost obiect cumpărat în 2022. Imediat ce găsesc papucul ăla bun, desigur, că altfel iar stau prin casă cu cipicii ăia de intrat în mare.

Dacă tot am început cu asta, să continui și cu cel mai bun produs cumpărat anul trecut: cana Brita. Mi-a cerut #magirl una, că avea în Anglia, și mi-a recomandat și mie să-mi iau. Eu beau fără probleme apă de la chiuvetă, dar când am vizite sunt nevoit să cumpăr apă și urăsc, pur și simplu, peturile din plastic, sunt peste tot (lu’ magirl ii cumpăram Aqua Carpatica pentru că din bidoanele lor rectangulare am făcut o droaie de separatoare de scule, în garaj). Chiar și pentru mine, un nepăsător al apei, gustul apei din cana Brita a fost cu muuult peste cea de la chiuvetă. Acum am zile în care chiar beau doi-trei litri de apă, nu ca înainte.

Cea mai memorabilă farfurie de anul trecut mi-a fost pusă în față la Berbec, cu o fackinsaramură de crăpi mâncând. N-am poze, că ar fi fost irelevantă farfuria. O encefalogramă cu creierul meu în timp ce mâncam - asta da, ar fi mers.

Iar lectura cea mai notabilă pe anul trecut a fost o (scuze) poezie. Ce mi-a venit? Habar n-am, dar știu că am salvat-o și am mai citit-o de câteva ori. Mi se pare că verbalizează la fix ceea ce simt eu față de religie și de Dumnezeu, pe care nu le-am simțit niciodată aproape de mine în biserică sau în timpul unor slujbe religioase, ci doar în anumite locuri și în ochii fiicei mele.

“Cea mai mare greșeala pe care am facut-o vreodată

a fost sa-l punem pe Dumnezeu în ceruri,

acolo unde nimeni nu îl poate atinge,

golind de tot ce înseamnă divin frunzele copacilor,

golind de tot ceea ce înseamna divin propriile noastre oase,

insistând ca nu Dumnezeu e fântâna vie prin care putem sa le facem pe toate.

Ce legamânt apasator am legat, sa vedem viața ca banalitate,

sa ignoram sacralitatea din noi și din jur,

sa credem ca Omul sta într-un nor departe,

privind indiscret în inimile noastre.

Cea mai mare greșeala pe care am facut-o vreodata

a fost sa scoatem din rugaciune cântecul și dansul,

forțându-ne sa stam drepți și fara bucurie,

în loc sa ne prindem în ruga cu întrebarile, urletele și lacrimile noastre.

Cea mai mare greșeala pe care am facut-o vreodata

a fost sa pretindem ca Dumnezeu nu e cel mai firesc lucru din acest Univers,

la îndemâna fiecarui suflet, în fiecare respirație”.

(poezia e scrisă de Chelan Harkin, care n-am auzit niciodată și tradusă de habarnamcine din lista mea de fb. iar dacă ajută la ceva în identificarea afecțiunilor mele psihice care mă fac să postez poezii, adaug și că în zona asta literară m-am limitat la Eminescu și Sorescu).

Cel mai mișto cântec (re)descoperit anul trecut a fost (tot) ăsta:

Cel mai mișto lucru făcut anul trecut: oscilez între scăpatul de zece kile de șunci și o senzațională relație de prietenie cu cineva cu care, teoretic, nu aveam cum să fiu, vreodată, prieten. Am să trec șuncile pe doi, pentru că o formă fizică mai bună decât am acum este posibilă.

O zi de luni cu bilanțuri mișto îți doresc.

Îți mulțumesc pentru că m-ai citit și azi. Dacă ți-a plăcut, abonează-te la acest newsletter sau abonează pe cineva cu gusturi similare la lecturi.

my stuff & my friends (branduri care-mi plac sau ale unor prieteni și parteneri pe care am curaj să-i recomand și altora și care fac, printre altele, ca newsletterul ăsta să existe și să rămână gratuit): AFI / Citygate / FamilyClean / Kolectionarul / MecumPorto / MRS / Muzeul / Officedent / PSnews / Rineea / SalbaMariei / Tipul /