Viața fără Proști. 16 iunie

Îți mulțumesc că citești asta. Dacă-ți place dă-i un share, abonează-te sau abonează-te la versiunea extinsă, în care plătești pentru lecturi pe care încă nu le-a nedigitalizat nimeni. Cum ar veni, plătești dar și primești. În plus, abonații plătitori au reduceri permanente pe www.kolectionarul.ro (discount egal cu ziua în care faci comanda: 2% pe 2 ale lunii, 11% pe 11 ale lunii, 30% pe 30 ale lunii, dacă folosești aceeași adresă de email cu care te-ai abonat aici).

Am umblat toată ziua, am scris toată seara, așa că n-ar trebui să ai azi așteptări prea mari de la mine. Despre lucrurile importante ale zilei: am scris pe PSnews, miercuri, ce cred eu că o să facă guvernul Ciolacu: multe rele. O justiție care se ocupa mai mult despre progresism decât despre dreptate, un ANAF rău cu companiile românești, o armată capabilă doar de logistică, mai mulți imigranți, afaceri mari date francezilor și ruinarea completă a fermierilor din zonele de cereale și zootehnie mare. Așa e planul, spun prietenii mei care se pretind bine informați. Sosirea lui Ciolacu la butoane este echivalentă cu alungarea Germaniei de la masa pe care stăm noi în farfurii. Pe viitor, apa, comerțul și agricultura vor fi controlate de francezi, iar energia, sănătatea și apărarea de americani.

Pe drum spre casă, am făcut ceva. Niște poze, ca atunci când scriam reportaje de presă. De ăsta nu mai am chef, l-am mai scris/făcut de 4 catralioane de ori, l-au făcut și alți jurnaliști, este clișeul perfect, o să înțelegi din poze despre ce este vorba. Un singur lucru vreau să-l scriu: jumătate din avuția acestei țări nu este doar furată, ci și risipită, pentru că nu folosim mici mecanisme de control.

Am trecut să-l văd și pe X, pe care l-am scos dintre două case, mai mult mort decât viu, acum vreo trei săptămâni. Ca să înțelegi “dintre două case” = urcat cu scara pe o casă + tras scara după mine + coborât scara într-un gang + mutat din stânga-n dreapta și din dreapta-n stânga, într-un spațiu cât un lift, o droaie de cărămizi, lemne și table, până am reușit să-l văd, să-l apuc și să repet manevrele descrise mai sus cu pisoiul în sân. Băi, este singura mâță pe care am văzut-o în viața mea cu vârfuri albe la urechi negre. S-a îngrășat, arată bine.

Iar după paywall ți-am pus azi niște anecdote din 1920, dintr-o revistă pentru copii. Unele sunt jalnice, altele sunt naive, iar unele sunt tâmpite ca un meme de azi, se încadrează perfect în curentul “shit-content”.

Un weekend liniștit și fără proști îți doresc. Ai reducere 15% la timbre și tablouri, pe kolectionarul.ro, de azi până duminică (abonații plătitori au 30%).

Acum ar fi mișto să deschizi și linkurile care urmează: Officedent, cea mai tare clinică de stomatologie pe care o știu; FamilyClean și Rineea Clean (clinări de pantofi, haine, textile horeca și covoare); MecumPorto și Salba Mariei sunt bune de făcut cadou; Muzeul Brandurilor îmi aparține, editorialele mele de pe PSnews pot fi citite AICI și am pornit un serial de short-uri pe youtube numit Hai Să-ți Arăt Ceva. Adaug și avertismentul: dacă îți plac reproducerile de postere din Cărturești și decorațiunile de pvc din Zara Home nu intra niciodată pe Kolectionarul.ro

Lică povesteşte surorei sale Lia un vis frumos. „Am visat, spunea el, că pe când treceam Iângă o cofetărie din Calea Victoriei, stăpânul cofetăriei m'a chemat înlăuntru şi mi-a zis: „Domnule Lică, poftim şi mănâncă tot ce-ţi place". Şi mi-a pus înainte grămezi de prăjituri, de caramele, de bomboane cu ciocolată. Şi eu mâncam şi mă îndopam". Liei îi lăsa gura apă. Ce vis frumos! Pe urmă, l-a intrebat pe Lică: „Dar eu nu mâncam?". "Nu, tu nu erai cu mine", îi răspunse Lică. "Răutăciosule!" îi întoarse ea vorba. "De ce nu m'ai chemat şi pe mine?" si izbucni în plâns.