Viața fără Proști. 16 Mai.

pietoni dezorientați, nicușor dan patinează, dezvăluiri convenabile, erdoganeala și refugiații, plus averile făcute din ziare

Îți mulțumesc că citești asta. Dacă-ți place dă-i un share, abonează-te sau abonează-te la versiunea extinsă, în care plătești pentru lecturi rare, din surse încă nedigitalizate. Cum ar veni, plătești dar și primești. În plus, abonații plătitori au reduceri permanente pe www.kolectionarul.ro (discount egal cu ziua în care faci comanda: 2% pe 2 ale lunii, 11% pe 11 ale lunii, 30% pe 30 ale lunii, dacă folosești aceeași adresă de email cu care te-ai abonat aici).

A fost ceva în aer, luni, care distrugea simțul orientării? Pentru că era să calc cu mașina: un moș, o fetiță de bicicletă, un cuplu, un puștan cu ochii în telefon și o femeie care bea apă cu capul pe spate, cum se bea șampania la Monte Carlo. Ciudat rău. Să nu mai conduc lunea?

Aproape că refuz să cred ce-am văzut la știri. Deci Negoiță, de la sectorul 3, n-a aflat că cine plantează palmieri în România ajunge la pușcărie (Agathon, Mazăre, etc), și a plantat 4 palmieri la Unirii. În loc să deschidă o șampanie, Nicușor Dan se duce până la fața locului și decide “demolarea” palmierilor, plantați “fără autorizație”. what?! N-a trecut nici o lună de când am scris pe PSnews că Nicușor Dan nu poate fi învins la alegerile de anul viitor pentru Primăria Capitalei. Azi, însă, mi-aș retrage textul ăla. Nicușor se poate învinge singur. Dacă ăsta este nivelul psihicului lui se poate întâmpla orice cu el. Fii atent ce declarații a făcut presei: “Nu poți planta orice la kilometrul zero al Bucureștiului (…) nu poți să vii de capul tău să pui meri (…) Bucureștiul nu e nici Dubai, nici grădina cu maimuțe…”. Mă dau cu capul de masă: ce au nasol merii, mie mi se pare că orașele ar trebui să fie pline de pomi fructiferi? și de ce e rău Dubaiul, e capitala mondială a afacerilor, în pula mea….

G4media scrie că Marinel Burduja, tatăl ministrului PNL Sebastian Burduja de la Comunicații, este din 2019 membru în CA-ul ALRO, cel mai mare producător de aluminiu din România, deținut de oligarhul rus Vitali Machitski. Informația e binevenită, dar n-a apărut acum întâmplător, e logic că se știa de ăsta încă din 2019. A apărut exact când se pregătește noul guvern Ciolacu și probabil cineva vrea ca Sebastian Burduja să nu mai fie ministru. Dar dacă întrebi la G4media dacă fac jocurile vreunui politician sau vreunui partid o să zică că nici pomeneală, pe ei îi mână în luptă doar deontologia.

Pariem și noi pe Erdogan versus Kilicdaroglu? Serios, nu am idee cine ar putea câștiga. Erdogan are de partea lui numărătoarea voturilor, dar Kilicdaroglu e susținut de tot Occidentul. Turcii religioși țin cu actualul, iar turcii care au de-a face cu turiștii occidentali îl vor pe profesor. Cei aproximativ 5% din turci care au votat alt candidat sunt majoritar etnici azeri, iar ăștia îl plac pe Erdogan că i-a ajutat în războiul cu Armenia, dar liderul lor îl susține pe Kilicdaroglu. Precum vezi, nu e nimic clar, se joacă tare de tot și sunt curios la maxim. Sincer, mă îngrijorează puțin un mesaj de-al lui Kilicdaroglu: că dă drumul sirienilor către UE. În Turcia sunt 4 milioane de refugiați, pentru care Turcia primește 6 miliarde de euro ca să-i țină pe loc. Dacă o iau ăia încoace, minim 100.000 de desculți puși pe rele ajung și la noi (că pe cei muncitori o să-i oprească Germania și Franța), lucru pe care nu mi-l doresc deloc-deloc.

O zi de marți fără dubioși prin parcare îți urez.

Acum ar fi mișto să deschizi și linkurile care urmează: FamilyClean și Rineea Clean (clinări de pantofi, haine, textile horeca și covoare); MecumPorto și Salba Mariei (artă vizuală și bijuterii handmade din argint); Muzeul Brandurilor îmi aparține, pe PSnews scriu zilnic iar Officedent e cea mai tare clinică de stomatologie pe care o știu, cu sensei în stomatologie și prețuri normale. Adaug și avertismentul: dacă îți plac reproducerile de postere din Cărturești și decorațiunile de pvc din Zara Home nu intra niciodată pe Kolectionarul.ro

După paywall o să găsești azi un reportaj privind averile incredibile făcute din ziarele vândute pe stradă sau la gurile de metrou, în anii 90. Nu râde: atunci ziarele erau o marfă la fel de vandabilă cum e azi marijuana la un festival. Și perioada aia a durat un pic: până prin 1996, dacă ajungeai la un chioșc de ziare după ora 8.00 nu mai găseai nimic. Mai merita să dai o tură pe la ora 16.00, când ziarele mari scoteau ediția a doua.