Viața fără Proști 17 mai 2022

Îți mulțumesc că citești asta. Dacă-ți place dă-i un share, abonează-te sau abonează-te la versiunea extinsă, în care plătești pentru lecturi rare, din surse încă nedigitalizate. Cum ar veni, plătești dar și primești. În plus, abonații plătitori au reduceri permanente pe www.kolectionarul.ro (discount egal cu ziua în care faci comanda: 2% pe 2 ale lunii, 11% pe 11 ale lunii, 30% pe 30 ale lunii, dacă folosești aceeași adresă de email cu care te-ai abonat aici).

Ciudat. Foarte ciudat. Tipa aia rea de la Survivor s-a îngrășat. A făcut curul mare, burtă și are brațele pufoase. Cum dracu’ a făcut-o? Toți mănâncă același lucru, cocos, iar toți în afară de ea se transformă în niște schelete. E posibil să o fută cineva? Că am pățit și eu asta, când eram combinat cu o puștoaică sub 25 de ani. Cu cât ne-o trăgeam mai des punea pe ea. Când am cunoscut-o era o uscată. Când am terminat-o era cu forme de la #DickDiet. Eu, în schimb, aproape că făcusem pătrățele și mă ascuțisem ca lupta de clasă.

Acum, scuzați-mă că m-am uitat la Survivor, dar ce era să fac? Am fost la meștereală și cumva am reușit să-mi luxez/întind/rup niște ligamente, acum mă doare mâna stângă cum doare un supozitor. Și nu trece, deși am făcut toate procedurile medicale posibile. Gheață într-un prosop aplicat pe mână. Gheață în whisky aplicat pe ficat. Canci. Nu mă doare dacă nu mă mișc, așa că am stat vreo două ore la tv până mi s-a făcut foame și am pus câteva comprese cu vin pe ficat, lângă o brânză de-aia cauciucată, care scârțâie în dinți. Și situația s-a schimbat în bine. Uite, scriu.

Am citit mai demult că dacă te simți stresat e suficient să faci o activitate curentă într-un mod nou ca să dai un reset creierului și să ieși din starea aia tâmpită. Să îți închei șireturile la pantofi privindu-le în oglindă. Să mănânci cu mâna stângă. De-astea. Așa că la magazie, când mă duc la meșterit, mi-am impus niște reguli cretine. De exemplu, ascult ce nu ascult niciodată în restul vieții: Radio România Cultural. Și nu e (atât de) rău deloc. Programele sunt lungi, monotone, scolastice, ca pentru proști, postul ar trebui să se numească Radio Retard, dar consistente, rămâne ceva. Azi, de exemplu, am înțeles ce e cu adevărat diferit la copiii cu autism. Nu sunt bolnavi, de vină e doar softul lor, care e scris altfel. De exemplu, copiii ăștia nu sunt programați să imite alte persoane și să învețe astfel să evolueze. De-aia terapia cu ei presupune să faci de două mii de ori același gest, pentru că speri să le rescrii softul. Pe urmă am ascultat un bășinos afectat, specializat în muzică premedievală. Scoțând niște cuie dintr-o scândură am descoperit că premedievala asta nu e așa rea. Serios, mi-e și rușine că n-am fost curios până azi să ascult așa ceva. Dacă nu mă crezi, apucă-te de ceva care durează minim 10 minute (gătit, sport, citit sau scris) ascultând, de exemplu, Claudio Monteverdi. Probabil cel mai subtil rocker din perioada pre-medievală.

Gata, că mă doare iar. Doctore Jack, vino puțin….

O zi de marți fără proști îți urez.

Acum ar fi mișto să deschizi și linkurile care urmează: FamilyClean și Rineea Clean (clinări de pantofi, haine, textile horeca și covoare); MecumPorto și Salba Mariei (artă vizuală și bijuterii handmade din argint); Muzeul Brandurilor îmi aparține, pe PSnews scriu zilnic iar Officedent e cea mai tare clinică de stomatologie pe care o știu, cu sensei în stomatologie și prețuri normale. Adaug și avertismentul: dacă îți plac reproducerile de postere din Cărturești și decorațiunile de pvc din Zara Home nu intra niciodată pe Kolectionarul.ro