Viața fără Proști. 17 octombrie.
Și, și. A fost și un weekend bun și nasol. Am și râs pe cinste, am și vomat ca la concurs.
Am terminat marea curățenie în magazia cu lemne. Complet. Tot materialul a fost sortat și igienizat, nu mai conține cuie și e așezat corect, pe mărimi. Dacă mâine mă apuc să fac o scară sau o cutie de chibrituri găsesc imediat lemnul potrivit.
I-am livrat, așadar, unchiului meu, ultima tranșă de lemne de foc. Iar la final de curățenie am scăpat și de fierul vechi descoperit la marea curățenie. Niște grătare, țevi, plasă metalică, corniere, jante auto. Le-am dus agale, câte două-trei, la poartă. Până veneam cu următoarele primele dispăreau. Și ăsta mi se pare cel mai alarmant lucru posibil. Fierul vechi are preț mic, foarte mic, fiecare “încărcătură” valorează între 5 și 15 lei. Dacă există oameni care consideră că se merită doar atât, înseamnă că există destui oameni care chiar nu aveau, duminică, nici un leu în buzunar.
Am râs pe cinste citind două newslettere.
Ăla de dezvoltare spirituală a abordat azi subiectul chakrelor pe care le-a comparat cu - nu, n-ai ghicit, cu sfintele taine ortodoxe. După logica “și preoții ortodoxi sunt ancorați în spiritualitate”, omul a țesut un silogism de 3000 de caractere absolut adorabil și amuzant. Sunt curios ce-o să urmeze: că și trotineta e un fel de camion, dar mai mic.
Celălalt este un newsletter despre nimic (ca al meu) și e scris de un tip care și-a asumat toate valorile progresiste moderne în varianta tâmpită: religiile sunt de căcat, dacii erau pielea pulii, toți leneșii să primească o ciorbă, putem face o familie și dintr-un om și-un scaun, dă-le-n mă-sa de frontiere, patriotismul egal naționalism egal de căcat. Ei bine, azi a povestit pe larg ce mișto se descurcă românii într-o țară din Occident, ce proști sunt ăia și cum putem să-i privim de la egal la egal că a fost el acolo și i-a văzut că-s cretini. Abia la final s-a prins că toată povestea contrazice narativul lui obișnuit și a înjurat, în opt cuvinte, naționalismul și patriotismul. Ca băncile, care după ce-ți prezintă un credit absolut minunat, absolut gratis, absolut pentru tine, scriu cu litere mici pe ecran “DAE patru catralioane la sută”.
Duminică am citit și un teaser jurnalistic. Fii atent: “Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră informează că sâmbătă au intrat în România, prin punctele de frontieră din toată ţara, 97.514 persoane, dintre care 8.981 de cetăţeni ucraineni, în creştere cu 1,46% faţă de ziua precedentă. Potrivit unui comunicat emis duminică, prin punctele de frontieră de la nivelul întregii ţări au efectuat formalităţile de control, atât pe sensul de intrare, cât şi pe cel de ieşire, aproximativ 202.000 persoane, cetăţeni români şi străini, cu peste 53.000 de mijloace de transport. Începând cu 10 februarie 2022 (perioadă pre-conflict), au intrat în ţara noastră 2.591.400 cetăţeni ucraineni. În zonele de competenţă – punctele de trecere şi „frontiera verde” – poliţiştii de frontieră au constatat 60 de fapte ilegale (30 de infracţiuni şi 30 de contravenţii) săvârşite atât de cetăţeni români, cât şi străini, iar valoarea amenzilor contravenţionale aplicate se ridică la peste 33.950 lei. Sâmbătă nu s-a permis intrarea în ţară a 22 de cetăţeni străini care nu îndeplineau condiţiile prevăzute de lege şi nu s-a permis ieşirea a 15 cetăţeni români din diferite motive legale”. Știrea nu are nici o logică. Poliția de Frontieră nu difuzează zilnic numărul celor care trec frontiera. Creșterea nu e atât de mare cât să merite o știre. Numărul infracțiunilor constatate e jenant, auzi, cică doar 0,6% din oameni aveau ceva ilegal în bagaje. Cei care n-au putut ieși din diferite motive legale sunt ăia care nu se uită când le-a expirat pașaportul. Cei 22 cărora sâmbătă nu li s-a permis intrarea în ţară a 22 de cetăţeni străini ar putea fi știrea, dar în forma asta nu are sens decât dacă în câteva zile o să urmeze ceva de genul “de ceva vreme tot încearcă să intre în România niște…”, iar comunicarea este calibrată de acum de cel puțin un serviciu secret și cel puțin o redacție. În fine, o să vedem.
Și-am vomat. Rău. Tare. Pentru că sunt bou și nu mă ascult. Că dacă mă ascult nu pățesc nimic. Paranteză. N-am mai vomat de 5 ani. Înainte, de încă 10. Nu mi-e rău de la ce mănânc și ce beau pentru că nu intră dacă nu e bun. Serios, la capitolul ăsta sunt ca un pisoi căruia încerci să-i dai mezeluri premium de la CrisTim și nici nu se uită la ele. Iar duminică nu mi-am ascultat instinctul. Am primit salam de biscuiți “pentru că știu că-ți place” și am mâncat o felie, de politețe, deși încă de la prima îmbucătură mi s-a pornit alarma. După ce m-am autocurățat, am întrebat de sursă: Carrefour. Logic, mi-a venit să zic. Salamul de biscuiți făcut în casă te duce la 30 de kilogramul. Cum ar putea să fie tot atât în Carrefour, când retailerul și-a pus adaos 80%, și-a pus și distribuitorul, și producătorul și toți au și cheltuieli in amortizare pe produsul ăla? Pâi nu e logic că la raft ai prăjituri de 2 lei kilogramul, făcute din diverse otrăvuri legale?
A nu se înțelege că nu vomit pentru că mănânc doar din medii aseptice și cușer. Nu mă spăl pe mâini când meșteresc și mănânc. Nu (prea) spăl fructele. Amicii se îngrozesc când mă văd fluturând cărți, lemne și bulendre având straturi fine de mucegai verde. Intru fără mască în poduri unde se cultivă mucegai de sute de ani. Nici un fail engine, niciodată. De-aia am încredere în sistemul meu: merge ca o Dacie veche, cu aproape orice fel de carburant și o scânteie, nu ca o Tesla nouă, cu o tonă de electronică și două de senzori.
“Din perspectiva asta, faptul că suntem cel mai mare furnizor de carne vie de pe piața prostituției europene și prognoza că mașinile românești vor avea în portbagaj, când vor ajunge în Europa, nu doar extinctor, ci și fete răpite n-ar trebui să ne împiedice să aderăm la spațiul Schengen. „Îndeplinim condițiile tehnice, deci dați-ne hârtia”. O să fie ca la RAR, unde te poți duce cu un suv Merț full-option de 70.000 de euro care are o plasă metalică după scaunele față, bancheta spate lipsă iar pe acte scrie „autoutilitară marfă cu taxare ieftină la impozitare„ am scris pe PSnews, în noua rubrică zilnică. Continuarea AICI.
…. și pe urmă dă play. ceva bun.
my stuff (chestii care fac, printre altele, ca newsletterul ăsta să existe și să rămână gratuit): Kolectionarul Muzeul Tipul
my friends (branduri care-mi plac sau ale unor prieteni și parteneri pe care am curaj să-i recomand și altora): Salba / Rineea / PSnews / MRS / Office / Family / Citygate / AFI