Viața fără Proști 18 iulie 2022
A reînceput. Discutam cu un partener de business despre posibilitatea reintroducerii restricțiilor la evenimente și imbecilul lui de asistent a întrerupt discuția zicând: “apropo, Bogdan, tu crezi în covid?”. I-am spus că eu cred în vinul bun băut cu pisi, dar că, pentru a nu-i afecta jobul de pupincurist corporatist aflat în plin sărut anal cu șeful lui, o să-i răspund cu da, cred că boala există și că numai un decerebrat încă mai verifică asta. Ăsta a fost momentul în care șeful său l-a dat afară din birou și acum se gândește să-l dea afară de tot, pentru că pare foarte probabil ca, dacă se reîncinge iar treaba cu pandemia, ca dobitocul să bântuie birourile amenințând oamenii care nu încheie orice frază cu "…și cred în covid" că o să fie arși pe rug, exact ca pe vremea Inchiziției. I-am aprobat decizia, pentru că prostul mediocru e la fel de periculos ca prostul total. Filozofic vorbind, mi se pare nedrept: când vrei să faci ceva revoluționar de bun ai nevoie de cel mai genial dintre deștepți, dar când se întâmplă ceva foarte nasol descoperi că nenorocirea a plecat de la un prost oarecare. Ca în 2021, când între legea carantinei propusă de Raed Arafat și legea carantinei așa cum a ieșit din Parlament a fost o diferență de 9 încălcări ale drepturilor omului, pentru că viziunea lui Raed Arafat despre democrație e tipică unuia deștept într-un domeniu care crede că e deștept în orice, deși nu e decât un prost obișnuit.
Ca ăla, de 47 de ani, care vineri a vrut să-și facă selfie în zona barajului de la Siriu și s-a prăbuşit în gol zeci de metri. Da, am scris corect, 47 de ani, nu 17, gizăs…
Sau ca ăla de 55 de ani din Florești care a murit sâmbătă după ce a căzut în şanţul săpat în timpul unor lucrări de canalizare. Mă întreb cum a căzut: cu capul în muchia unei cazmale?
Ca turistul străin ucis de trăsnet în munții Bucegi sâmbătă, când a decis să fie singurul care să rămână în zona deschisă de pe Creasta Bucșoiului deși grupul lui s-a adăpostit.
Sau ca femeia ucisă sâmbătă de un tren, la halta Pajura din București, după ce a traversat calea ferată fără să se asigure. Pe mine asta chiar mă disperă: pot să înțeleg că nu vezi un bolid silențios venind spre tine prin zgomotul de fond al unui oraș. Dar să nu vezi/auzi/simți un ditamai trenul care urlă, face solul să vibreze? Pe bune?
După atâtea știri cu proști care mor prostește, m-am bucurat să găsesc un text bun despre pandemie, avându-l ca sursă pe Stefan Dascălu (imunolog în UK), din care rezum:
subvarianta Centaurus (BA.2.75) a tulpinii Omicron se transmite mai repede şi dă forme uşoare de boală, poate ocoli și imunitatea dată de vaccin şi de trecerea prin boală și este mai infecţioasă decât Omicron standard.
“Există o expunere a populaţiei destul de mare, prin vaccinare, prin infecţie, dar şi prin combinaţia dintre cele două, deci nu avem motive de a nu ne îngrijora prea tare, iar vaccinurile existente în acest moment sunt eficiente pentru evitarea formelor severe de boală, nu pentru evitarea îmbolnăvirii. În Marea Britanie se încearcă ceea ce se numeşte ”living with COVID”, a trăi cu virusul, iar măsurile dure nu sunt necesare decât în spitale, pentru protejarea persoanelor vulnerabile şi a cadrelor medicale”.
În încheiere, îți recomand un vin din care sâmbătă noapte am băut două sticle, apoi am dormit și m-am trezit cu mintea sharp ca după cafea: Malbec de Purcari 2020. Adaug și un Casă de Piatră, Șerban și Alis, a fost foarte mișto să văd o droaie de oameni care nu discută despre covid, fisc și ruși, ci se adună până târziu în noapte la povești cu vin, femei, copii și prieteni.