Viața fără proști 18 martie 2022

*** E vineri. Ultima zi a săptămânii lucrătoare. Ce-ar fi să-ți bagi în rutină ca vinerea să citești știri interne? Să lași deoparte ce se află în heavy-rotation în media (Ucraina, săptămâna asta( și să te concentrezi pe știrile care te afectează. Ai auzit de faza cu ministerul Cenzurii din subordinea lui Arafat? Ai sesizat că PNL și PSD nu vor să facă o dată lumină în chestiunea energiei? Ai înțeles de ce e sigur-sigur că la anul vom avea criză alimentară? Te-ai uitat cât e roborul (în caz că ai credit, leasing, etc)? Ți-ar face bine ca măcar o dată pe săptămână să-ți faci temele la informații. Nu de alta, dar deja informația e mai prețioasă ca apa. Lipsa informațiilor te poate face să-ți alegi cariera greșită sau să vinzi ieftin ce-ai putea să vinzi scump. Și dacă tot te concentrezi pe știri, uită-te și pe știrile din zona celor dragi. Că pun pariu că nici asta nu faci. Eu fac asta, săptămânal cu #magirl. Ieri am fost surprins (din nou!) de câte întrebări noi și idei noi poate avea un tânăr într-un interval de timp atât de scurt.

**** Râsul e ca ștergătorul de parbriz. Nu oprește ploaia, dar te ajuta sa-ti continui drumul. Așa că-ți recomand să râzi. Zilnic, după șase seara, oprește robinetul media de știri și necazuri și pornește-l pe cel vesel. Nu o veselie tâmpită, ca Las Fierbinți. Nu-ți prăji creierul. Eu mă amuz de minune, zilnic, citind cărți și ziare vechi. Miercuri, de exemplu, am citit cum s-a lansat Ceaușescu în elita comunistă. Că era un pielea pulii în anii 40, nu se compara cu corifeii ilegaliști ca Gheorghiu-Dej, care a fost și lider charismatic, și cult în cap, și preparator de explozibili, dădea bine cu pumnul și a și evadat din închisoare. Ei bine, pe Ceaușescu progresismul l-a făcut om, exact ca pe Dan Barna. Să mor dacă fac mișto, fii atent: Ceaușescu era ascuns la Pitești pe 23 august 44, când s-a difuzat la radio știrea arestării lui Ion Antonescu și Proclamaţia regală de rupere a alianței cu Germania nazistă. A venit urgent la București dar comuniștii organizaseră deja conducerea partidului: Pirvulescu, Rangheţ, Bodnăraş și Gheorghe Gheorghiu-Dej. Tenace, a decis să se urce în următorul tren, așa că pe 30 august a așteptat la bariera Colentina prima divizie de trupe rusești care a intrat în capitală. Rușilor le-a plăcut piticul cu brațele pline de flori și au vorbit despre el liderilor comuniști care, servili, au zis “da, tavarișci, păi nu știam noi? chiar noi l-am trimis acolo, Niculae e om de bază la noi, o să țină o cuvântare mai târziu”, iar pe urmă, printre dinți “dați-i o funcție, ceva, că-l plac rușii”. Și i-au dat. Conducerea organizaţiei tineretului comunist. Adică a început să dea interviuri. Și să vezi nebunie, pe 5 noiembrie 1944 ziarul Scînteia Tineretului îl citează cu primul său mesaj: "Colaborarea tuturor forţelor tineretului trebuie să aibă ca bază lupta impotriva tuturor celor care au o atitudine duşmănoasă faţă de Uniunea Sovietică. Viitorul Romăniei nu poate fi asigurat decât prin politica totală şi sinceră alături de Uniunea Sovietică. Acei care duc o altă politică sunt duşmanii”. Înlocuiți Uniunea Sovietică cu Statele Unite și ziceți dacă nu pare un discurs scris de Dacian Cioloș și Dan Barna. Iar circul suprerealist continuă: pe 18 decembrie 1944, ziarul „Luptătorul bănăţean" îl citează pe Ceaușescu: "Tineretul are nevoie de distracţii şi acestea trebuie să fie organizate şi îndrumate pentru ca ele să aibă un conţinut progresist. Tineretul trebuie să cânte, să danseze, să râdă". Pula meaaaaa, iar mă simt pe site-ul USR! :))))))))))))))))) Lunar, Ceaușescu apărea în presă cu genul ăsta de mesaje, care l-au făcut extrem de popular în rândul tinerilor și asta l-a propulsat în octombrie 1945 în Conferinţa Naţională a Partidului Muncitoresc Român. Practic, dictatorul nostru ieșea pe poarta fabricii cu zero kilometri și zero sinapse.

***** Am schimbat distribuția la mașină și am avut discuțiile alea specifice cu mecanicii. Am constatat că am înțeles mult mai puțin decât ultima oară când am făcut asta. La modelul ăsta uleiul e unul special, pompa de apă e specială, aia e așa și cealaltă nu-i așa. Pula mea. În anii 90 ăștia din industria auto încă se considerau producători de autovehicule. Cei de azi se declară producători de piese auto. Mașinile anilor 90 erau făcute să se strice rar și să le poți repara acasă, cu un prieten. Cele de azi sunt făcute să se strice periodic și să fie reparate doar în service-uri. Noi încă mai credem că ne cumpărăm mașini, dar de fapt ne abonăm să cumpărăm piese și servicii auto. Am ajuns acasă, mi-am pus o pălincă și, cât am fumat o țigară, am încercat să-mi dau seama în ce alt domeniu mai am o percepție atât de greșită. Cu rețelele sociale m-am lămurit demult: când serviciul este gratuit tu ești produsul. Dar trebuie să mai fie ceva. Doar nu-s geniali doar ăștia de la Opel, nu?

Susține acest newsletter accesând linkurile de mai jos…

link carțile mele

link obiecte de colecție

link rețete vechi românești

link bijuterii unicat din argint

link ziare vechi din ziua ta de naștere

link canalul meu youtube - abonează-te

o zi de joi fără proști îți urez.