Viața fără Proști. 2 Decembrie

Încerc să nu mai fac fotografii de Ziua Națională, ca să nu mă mai enervez. Înainte vânam cadrele cu maneliști sonori, cu dichisiți delicați, cu arme ponosite, mașini militare rablagite și bătrânei care se bat pe fasole. Așa că ieri am scos Nikonul doar când a început imnul național pentru că erau o ploaie și un vânt de-ți cădeau urechile și am vrut să văd dacă acest cântecel demodat mai înseamnă ceva pentru cineva. Cum am zis și ieri, nu cred că faci o pneumonie dacă rabzi cu capul descoperit ORICE fel de condiții meteo, timp de 3 minute.

Logic că tipa nu avea nimic pe cap, militarii sunt antrenați să facă asta. Mi-a plăcut că zâmbea. Zâmbea dinainte să o fotografiez eu, și oricum nu cred că m-a văzut, eram departe, cu 300-le.

Apoi am văzut puștoaica asta. Mai avea și costum popular pe ea, nenorocita, de parcă abia aștepta să fie luată pe sus de jandarmi (să nu ridici o sprânceană, e un curent nou, care spune că dacă porți haine populare la zile festive efectuezi una bucată validare tacită a mișcării legionare, deci ești fascist, antisemit, aproape un terorist).

Și-apoi am văzut-o pe #magirl. Își mutase la gât chestia pe care o purta pe cap. Deci am crescut-o bine.

Observă, te rog, că nu am poze cu bărbați. Am și un motiv: toți purtau fesul, gluga, pălăria, șapca, basca, pula mea. Toți, mă, inclusiv tinerii. Iar apoi a început defilarea, prilej de o nouă deprimare. Uită-te atent la militarii din poza de mai jos.

Nu speram la tineri de 20 de ani. Dar nici așa, să nu văd nici unul sub 30 de ani. Și nici unul sub 40 de ani! Ăștia erau leat cu mine, nu cu #magirl, deci armata română este o colecție de semi-bătrânei, probabil și pentru că tinerilor nu li se par importante chestiile astea, ca țara sau patria. Și eu căutam cu Nikonul bărbați tineri cu capul descoperit când se cântă imnul. Îți dai seama ce bou sunt? Păi dacă nu-s capabili să dea fesul jos trei minute ce speranțe să mai ai la înrolat, apărat, sacrificat o mână, un picior, viața - pentru ceva abstract, care nu le intră în buzunar sau în stomac? Păi nu mai bine ne apucăm să facem o armată de femei?

Defilarea s-a terminat repede, pentru că survolul forțelor aeriene pe deasupra orașului n-a mai avut loc. Probabil noi am luat doar avioane și elicoptere de vară, să filmăm aglomerația de pe autostrada soarelui. Sau nu aveau montate aripile de iarnă. Sau n-au avut unde să-și facă rovigneta, cu atâtea benzinării închise. Sau… fuck it. Ne-am cărat. Și pentru că ne înghețaseră mâinile în porcăriile de mânuși textile luate de la o tarabă cu 10 lei perechea, am dat o fugă în Decathlon să ne luăm mânuși bune. N-am găsit nimic care să aibă mai puțin de 95% poliester, exact ca cele pe care le purtam. Singura diferență este nu costau 10 lei, ci 39, 49 sau 99 de lei. Acasă: google → “fabrica manusi textile romania”. Nici una. Am reluat căutarea cu “manusi lana”. Am găsit, cu 165 de lei perechea, preț care mă face să zic cele două cuvinte magice: “ex clus”. Așa că de mâine o să caut o tanti să-mi facă două perechi de mânuși din lână. Pun pariu că dacă-i zic că-i dau o sută de lei pe fiecare îmi face și o ciorbă de cocoș.

Cu speranța că Putin n-o să ne atace în sezonul rece, când soldații noștri au dureri de șale iar avioanele noastre nu zboară, o zi cu mânuși bune îți urez.

my stuff (chestii care fac, printre altele, ca newsletterul ăsta să existe și să rămână gratuit): Muzeul Tipul Kolectionarul

my friends (branduri care-mi plac sau ale unor prieteni și parteneri pe care am curaj să-i recomand și altora): Salba / Rineea / PSnews / MRS / Office / Family / Citygate / AFI