* Un răspuns la un comentariu de ieri care face diferența între deprimare și depresie. Cică depresia e diferită, presupune imposibilitatea corpului de a mai produce substanțele necesare unei stări de bine, de-aia se rezolvă cu pastile. Pun pariu, Raluca, că definiția vine de la cineva care vinde pastile pentru depresie. Eu nu cred în ea. Dă-mi timp de trei zile un deprimat cronic și te asigur că-l vindec complet cu muncă, băutură și femei. Da’ să mă asculte. Ca pe medicul care i-a prescris rețeta și-l ține izolat ca nu cumva să se bucure de vreo gărgăriță și să nu-și mai ia pilulele.
** Sunt dator încă un răspuns, pentru Roxana, care n-a prins înțelesul complet al frazei: "Purtam și niște regrete pentru niște sex făcut nu tocmai cu cine trebuia". Treaba e așa: unii bărbați neimplicați în relații se apucă să piardă timpul cu alți bărbați, făcând chestii bărbătești și încurajându-se unii pe alții că e mișto fără femei. Eu n-am chef de atâta labă. Deci, nu-s atât de bărbat. Sigur, apreciez și eu o ieșire, o gașcă, o discuție, un vin, dar mi se par infinit mai mișto dacă în câmpul vizual am și un fund mișto de femeie pe care pot să mă cațăr la un moment dat, dacă am chef, fără să trebuiască să mint. Și câteodată fac compromisul unui vin mai prost și al unei discuții mai modeste pentru a avea acces la fundul mișto. Iar după aia regret. Invers n-am regrete niciodată, pentru că am avut deja parte de cel mai mișto sex din lume. Iar dacă ajută cu ceva: mi se întâmplă și din sens invers, adică unele femei nu dau semne că ar vrea să mai repetăm schema. Karma.
*** Închei cu ceva destul de bun de discutat la un vin: diadema princiară din aur descoperită în cetatea geto-dacă de la Buneşti–Avereşti, judeţul Vaslui. Probabil azi un bijutier ți-ar cere 10.000 de euro doar pe manoperă: două bare din aur aliniate și desfăcute din loc în loc pentru a integra cinci cilindri din tablă de aur, închiși sus cu rozete sudate și sârmă ajurată, tot din aur, iar la capete având două feline, fiecare cu o verigă în gură. O porcărie, ce mai. Nu e nici scitică, nici avară, nici romană, de ce s-ar vorbi despre așa ceva, de ce ai admira ceva făcut de o populație primitivă care - vorba proștilor - nici nu a existat?
Eu cred că există momente când merită discutată: “pisi, pune niște vin cât timp îți fac din umerașul ăsta din sârmă o diademă fix la fel, să o porți când stai deasupra, da’ vezi să gemi doar în limba dacă, care nu există, da’ să ai grijă să nu grohăi aiurea, că plec”. Te-ai prins, cred, că nu e important să accepte, ci să râdă. Pas cu pas, cum ar zice blenderul prezidențial.
**** “Credeam, ca proștii, că țara asta este jefuită de o mafie la care participă toți șefii de servicii secrete susținuți de Oculta Mondială și de Illuminati. Nu e așa. Piramida Mafiei, doamnelor și domnilor, îl are în vârf pe Victor Pițurcă”, am scris pe PSnews (link în footer)
O zi de joi cu puține compromisuri îți doresc.
Îți mulțumesc pentru că m-ai citit și azi. Dacă ți-a plăcut, abonează-te la acest newsletter sau abonează pe cineva cu gusturi similare la lecturi.
… iar dacă ai întrebari/idei/propuneri: contact arond bogdanstoica.ro.
my stuff & my friends (branduri care-mi plac sau ale unor prieteni și parteneri pe care am curaj să-i recomand și altora și care fac, printre altele, ca newsletterul ăsta să existe și să rămână gratuit): AFI / Citygate / FamilyClean / Kolectionarul / MecumPorto / MRS / Muzeul / Officedent / PSnews / Rineea / SalbaMariei / Tipul / TikTok
Nu e chiar o definiție. E o concluzie la care am ajuns după ce am ascultat foarte multe clipuri cu teme psihologice si am mai și citit cate ceva. Mai mult decât atât, am avut ani de zile un exemplu în familie, cu depresie majora.
https://www.gandul.ro/gandul-live/gandul-live-psihiatrul-cristian-andrei-depresia-majora-este-o-urgenta-psihiatrica-persoanele-care-nu-au-trecut-prin-depresie-nu-ii-inteleg-pe-cei-depresivi-video-19554986/amp
„Cel care nu a avut depresie majoră niciodată sau cel care nu a mai avut de multă vreme o depresie nu concepe, nu înțelege de ce depresivul nu face niciun efort să se răscoale împotriva destinului. «Găsește-ți, domnule, voința, hai că poți!» De fapt, nu este așa. Al doilea simptom al depresiei este hipobulia, adică scade voința. Voința ta este la cote minime și nu te poți folosi de ea. Doar cineva din afară poate să îți mobilizeze energia. Fie solicitându-te sau chiar iritându-te un pic, dar asta e o chestiune care trebuie făcută un pic mai profesionist, fie fiind acolo cu tine. Depresia se învață ca stil de viață de la ceilalți”