Viața fără Proști. 2 martie.

Eram într-un supermarket, luasem cosmetice bio pentru #magirl. Ăsta era ultimul mărțișor care-mi trebuia, restul obligațiilor fiind deja în portbagaj: vin, cărți, ciocolată - cu astea n-am greșit niciodată, nici în zona corporate, nici în zona intimă. Relaxat, îmi așteptam rândul când văd coșul plin de pâini la bătrânelul din fața mea. În fața lui, o băbuță cu un coș plin de salamuri de-alea mici, de 8-10 lei. N-o mai lungesc: cei doi rupți în cur, în geacă și în ciorapi își rupseseră vreo 60 de lei din pensiile lor mizerabile ca să ia “mărțișoare” pentru niște sălbăticiuni umane, cu părinții plecați pe coclauri, de pe strada lor. Alegerea lor m-a înfiorat pur și simplu: în caz că nu știai, săracii fac cele mai practice și adecvate cadouri din lume, dacă ai pantalonii rupți în cur îți cumpără ață și ac, dacă ai barba mare îți cumpără foarfecă. Faptul că au ales salam și pâine, nu dulciuri, pateuri, sucuri, bomboane îmi spune că țintele lor nu erau doar paupere, ci moarte de foame.

Într-un mod aaabsolut cretin, am reușit să-i pierd în mulțime, până am achitat eu biocosmeticele și țigările. Nu voiam să le dau niște bani, ci să-i urmăresc. Să văd și eu unde e sălașul abandonaților leșinați de foame și apoi să anunț autoritățile. Din păcate, n-a fost să fie, în 20 de minute Mărțișorul m-a reînghițit și am uitat complet de incident.

La prânz am mâncat cu R la turc. În zona de nord a Ploieștiului, spate în spate cu McDonald’s, a deschis un turc ceva care distruge toate miturile locale despre carne gătită. Am mâncat niște pulameachiftele de berbec cu niște salată de varzăsfeclărodie de-am uitat cum mă cheamă, la final voiam doar să dorm. Cu greu mi-am făcut restul treburilor și tot cu greu mi-am târât hoitul la sală. Să dau jos ce-am mâncat în plus. Durerea din picioare și spate și gâfâiala aia de gras fumător care azi mirosea puternic a oaie mi-au adus aminte iar de amărâții de dimineață. Ce bilanț jenant. Am cheltuit de 20 de ori mai mult pe niște mofturi decât a costat singura masă de azi a 10 copii. Am mâncat prea mult deși tocmai aflasem că unii n-au ce mânca. Mi-am permis luxul să transpir și să mă supraîncălzesc fără riscul de a face frigul, ca alții.

Am ajuns acasă. Scriu, mănânc o banană și sorb din palincă. Am făcut duș, mi-e cald și bine, dar cei doi bătrâneii și copiii ăia mă cam fut la icre. Realizez că azi n-am făcut nimic care să merite o vorbă bună din partea mea. Nu mai țin morțiș să-i caut și să-i ajut pe ăia mici, sunt prea rupt în două ca să planific o “vânătoare” de minori. Mi-aș dori în schimb să devin genul ăsta de bătrânel, care gândește puțin și ajută simplu.

O zi de joi în care să fii un om mai bun decât mine îți doresc.

Îți mulțumesc pentru că m-ai citit și azi. Dacă ți-a plăcut, abonează-te la acest newsletter sau abonează pe cineva cu gusturi similare la lecturi.

… iar dacă ai întrebari/idei/propuneri: contact arond bogdanstoica.ro.

my stuff & my friends (branduri care-mi plac sau ale unor prieteni și parteneri pe care am curaj să-i recomand și altora și care fac, printre altele, ca newsletterul ăsta să existe și să rămână gratuit): AFI / Citygate / FamilyClean / Kolectionarul / MecumPorto / MRS / Muzeul / Officedent / PSnews / Rineea / SalbaMariei / Tipul / TikTok