Viața fără Proști 20 aprilie 2022

Sunt un dobitoc. Scriu asta la zece seara, abia dând din mâini. Pentru că din greșeală am zugrăvit holul.

Pe la 3 jumate eram în Leroy Merlin, căutând o anumită mărime de cutii de carton. Mi-au căzut ochii pe niște scânduri fasonate cu teșitură, foarte asemănătoare cu dulăpiorul meu de încălțăminte. “Dacă aș da cuierul ăla jos și aș face altul din două de-astea?”. Și le-am luat. Apoi le-am pus înapoi. Holul meu are nevoie de o zugrăveală, nu de alt cuier. “Hai, mă, că nu e un hol mare, îi fuți și-o lavabilă înainte să faci cuierul”, m-am încurajat singur. Așa că am luat și lavabilă, și amorsă, că trafalet aveam acasă, plus o cutie cu lac colorat de pin, să duc noul cuier în zona cromatică a dulapului.

Ajung acasă, mă dezbrac până la boxeri (cumva, meșteresc foarte bine fără haine pe mine, din cauza asta mai toți boxerii mei au găuri mecanice, nu de uzură, plus pete de vopsea) și fac zob cuierul. Apoi scot dulăpiorul din hol, dau o mătură, rup un sac mare de plastic și-l pun pe gresie și caut trafaletul.

Să-mi trag una, știi ce trafalet aveam? Unul d-ăla mic, de 6 centimetri lățime, nici pula nu mi-o zugrăvesc bine cu mizeria aia. Dar nu mai puteam să dau înapoi, că mâine am treabă. Dă-i cu piticul pe pereți, pe tavan, dumnezeule mareeee, mi-a luat trei ore să dau amorsa și două mâini de lavabilă.

Puteam să mă opresc, să fac curat și gata. Dar… “Hai și tocul ușii de la sufragerie, că nu l-am mai dichisit de mult. Am vopsea pe bază de apă? Am. Bun, haide”. Haide, dar pensulă pula, așa că am spălat micuțul trafalet și am vopsit tot cu el. Și tocul, și ușa, dând din mâini de multe ori, ca un țânțar.

Era aproape nouă seara când mi-am dat seama că folia pulii s-a făcut muci și am făcut gresia de comandă, și cu lavabilă și cu vopsea. Am trecut, așadar la: castron, detergent de vase, burete dur (nu există combinație mai bună de curățat lavabila uscată). Următoarea oră am încercat să mă văd cum m-ar vedea alții: un tip în chiloți, stând ghemuit și frecând la gresie ca un maniac. Cred că arătam ca un filipinez pauper care taie transatlantice eșuate să le dea la fier vechi.

E zece și ceva. Am terminat holul, tocul, ușa, gresia, am dat scândurile cu lac de pin și am demontat feroneria de pe vechiul cuier să le montez pe cel nou. Dar nu mai vreau să fac nimic. Plus că dacă folosesc acum bormașina mă înjură tot blocul.

Ghenă doarme. Aș dormi chiar aici, în holul meu renovat, dar sunt murdar blană, e musai un duș. Am tălpile negre, dar arată interesant ținând cont că mi s-a scurs niște lavabilă pe picior, chiar de sub boxeri, zici că vin de la Campionatul Mondial de Labă. Și s-a întărit, sărăcia, cu tot cu părul meu de pe picioare. Așa scriu. Am pornit dușul. iar când termin aici o să iau buretele dur și detergentul de vase și o să mă frec ca pe o placă de gresie. Iar după aia o să beau o farfurie de ciorbă de lobodă și o să mă culc. N-am psihic de net, de tv, de Udrea și Ucraina, dacă se sfârșește lumea la noapte, asta e, eu o să fiu ăla cu holul giugiuc și fără cuier. Noapte bună, la revedere, pa.

o zi de miercuri fără proști îți urez.

*** susține acest newsletter accesând linkurile de mai jos

carți pentru orice pisi

născut pe 20 aprilie?

rețete vechi

icoane