Viața fără Proști. 21 aprilie.

Mulțumesc că ai deschis asta. Dacă-ți place abonează-te, abonează pe cineva cu gusturi similare sau abonează-te la versiunea extinsă, în care plătești pentru lecturi din surse încă nedigitalizate. Ar fi mișto să deschizi și linkurile care urmează: FamilyClean și Rineea Clean (Ploiești) fac gigea orice, de la pantofi și haine la lenjerii de pat și covoare. Piesele MecumPorto și Salba Mariei (național) sunt de găsit doar pe Kolectionarul, cel mai mare site dedicat colecționarilor. Muzeul Brandurilor și Tipul din filme îmi aparțin, pe PSnews scriu zilnic iar Officedent e cea mai tare clinică de stomatologie din Ploiești+100km: au toate sculele specifice unei clinici de fițe și trupe de comando în stomatologie (unii dintre ei sunt profesori), la prețuri normale: achiți cu cardul, nu cu rinichiul.

născut(ă) pe 21 aprilie?

Nu mă miră deloc știrea de ieri. Mai multe televiziuni, nu doar PrimaTV, practică următorul model de afaceri: A. aduci pe cineva. B. îi oferi 100 euro lunar. C. îi plătești lunar doar 20 de euro, restul la gară, unde “la gară” înseamnă “când cineva o să cumpere televiziunea asta îți va achita plățile restante”. Avem la orizont un an electoral, deci cineva o să cumpere și Prima TV. Pana mea, s-a cumpărat B1TV, o televiziune cu o audiență medie de două mii de persoane, mai mică decât acest newsletter.

Nu mă miră nici cealaltă știre de ieri, cu jurnalista care a murit la treijdă ani. Depresie, frate, au scris toți, serioși, de zici că e vorba despre leucemie. Tipa a lucrat la Adevărul, PressOne, Recorder, Gândul, Libertatea, adică fix între oameni cumva specializați în interacțiuni umane, care se pricep la ce e dincolo de aparențe. Ei bine, se pare că nici unul n-a întrebat-o: "cum te simți?". În ultimul ei text de pe rețelele sociale, tipa scrie “am un vraf de hârtii pe birou, lucrez”. Cam așa au ajutat-o cu depresia cei de la Libertatea: au înghesuit-o între sarcini, nu între ei.

Printre comentariile de la povestea jurnalistei depresive am citit ceva extraordinar: povestea unui tip care a scăpat apucându-se de sport, tăind rețelele sociale și refăcându-și complet rutina zilnică. Zice el acolo: “scaunul cu haine aruncate pe el ocupă loc și în minte, nu doar în cameră, iar dacă faci curat în cameră, faci curat și în minte”. Frate, așa e. Așa scapi, nu cu psihiatru, psiholog, pastile. Dacă viața ta așa cum este te nemulțumește schimb-o până în cele mai mici detalii. Schimbă freza, hainele, mobila prin cameră, mâncarea, ocupația, hobby-ul, fă genoflexiuni, aleargă în parc, numără autobuze sau stai cât de mult timp poți între oameni. Du-te într-un bar, bea ceva, cere un foc și spune-i necunoscutului de lângă tine că ai niște probleme. Și un “du-te-n pula mea de ciudat, cu problemele tale cu tot” ajută, dacă alternativa e doar discuția cu tine. Nu te îngropa în tine dacă acolo e dezordine și miroase ciudat. Și ignoră lecturile specializate privind depresia. Când citești un tratat despre depresie îi dai forță, așa cum știrea cu decapitarea soldatului ucrainean a adăugat cruzime pe imaginea pe care o aveai despre soldații ruși, care anterior păreau doar niște tineri nevinovați luați cu forța la război, de Putin.

Ce mă deranjează cel mai mult este că suntem în siajul pandemiei. Așa cum orice strănut făcea oamenii să spună: “are covid, fugiți!!”, acum “depresia” ține loc de "zi proastă", "ghinion", "nu m-am pregătit destul", "n-am muncit destul", "ăla are succes pentru că are idei mai bune". Au ajuns unii să zică "depresie" pentru că le-a luat unul locul de parcare, nu pentru că trag de volan ca ochiul boului.

Dacă ai de toate dar te simți depresiv scrie de o sută de ori pe o foaie: "viața nu e o colecție de momente minunate", deși trebuia să știi deja asta, de la vârsta de 8-9 ani. Iar dacă nu e de ajuns, te invit la o tură cu mine, printre oameni care nu au decât ce-au găsit în ziua aia. Serios: n-au tavan, covor, tigaie cu teflon, nimic. O să remarci șocat că, deși viața lor e un iad după toate standardele, nici unul nu suferă de depresie. Iar dacă ar avea ce ai tu ar zâmbi toată ziua.

Mai dă-te'n pula mea, voiam să zic Uită-te la poza de mai sus când te simți depresiv. Toata viața acelei femei e în cele patru sacoșe, merge cu ele pretutindeni, ca țestoasa cu carapacea. Dar femeia merge, nu se predă gândurilor negre. În poza asta - făcută la 6 dimineața - doarme.

Și citește zilnic ceva vesel. Uite, azi am eu ceva. Un mesaj al unei diriginte pe un grup de părinți din București: “Buna ziua! Doresc sa va avertizez cu privire la un incident aparut ieri. Cinci copii au rupt crengute inflorite de corcodus si le-au dat trecatorilor prin gard, contra unor sume de bani. Astfel de comportamente contravin regulamentului ROFUI. In incinta si in vecinatatea institutiei de invatamant elevilor le este interzis sa comercializeze orice fel de produse. Este regretabil si sper sa nu se mai intample niciun fel de actiune care sa afecteze prestigiul liceului nostru”. Eu n-am decât respect pentru cei cinci copii, pe care, dacă aș avea o firmă de vânzări, i-aș angaja chiar azi. Să vinzi crengi de zarzăr înflorit e mai greu decât să vinzi Lamborghini. Iar pe profa aia, dacă aș avea-o angajată, aș concedia-o fără regrete.

O zi de vineri fără oameni cu capul pătrat îți urez.

După paywall, o poveste fabuloasă: în anul 1969 niște elevi din România au făcut un glisor, care a fost pilotat și de o fetiță de 7 ani.

200 de copii în căutarea extraordinarului