Viața fără Proști. 23 mai.

proști în trafic, andreea bălan, ioana zainea și o poveste neștiută cu Sun Tzu

Îți mulțumesc că citești asta. Dacă-ți place dă-i un share, abonează-te sau abonează-te la versiunea extinsă, în care plătești pentru lecturi rare, din surse încă nedigitalizate. Cum ar veni, plătești dar și primești. În plus, abonații plătitori au reduceri permanente pe www.kolectionarul.ro (discount egal cu ziua în care faci comanda: 2% pe 2 ale lunii, 11% pe 11 ale lunii, 30% pe 30 ale lunii, dacă folosești aceeași adresă de email cu care te-ai abonat aici).

Semafor. Pe scaunul din dreapta mi se topesc niște baclavale. Am, așadar, un motiv să mă grăbesc. Mașinile din fața mea abia se mișcă, pentru că pe stânga e o ambulanță, probabil i-a venit cuiva rău, who the fuck cares?!, de ce uită oamenii la accidente, incidente, vieți goale, n-au ce povesti. Înțelegi, sper, că-s plin de nervi. Urmează alt semafor. Aici avem zero priveliște inedită, dar în dreptul semaforului e o fostă lucrare în asfalt, s-a turnat binderul, mai lipsește doar stratul de uzură de 3 cm. Ei bine, pentru abisul ăla de trei centimetri adâncime toți se câcâie cu 2 la oră, de zici că au porțelanuri în mașină, nu baclavale. În total, am pierdut 6 minute doar la cursa asta prin trafic, din cauza a 8-10 dobitoci. Dacă pățesc asta la fiecare drum prin oraș, pierd douăzeci de zile pe an, să mă fut!

Dincolo de dorința mea de a NU petrece timp înconjurat de dobitoci cu care nu interacționez, mă gândesc tot mai mult la posibilitatea ca națiunea asta să se fi prăjit de tot. Pula mea, dacă nu vrei să treci cu o viteză normală, având o anvelopă de 15cm și un amortizor de 10cm, peste o gropiță cât o carie mai mare, ce șanse sunt ca tu să vrei să sacrifici lucruri mai valoroase pentru ai tăi sau pentru alții? Ce șanse sunt să faci ceva special pentru altcineva, cum ar fi să votezi în cunoștință de cauză? Și dacă tot ești atât de decerebrat, de ce pula mea s-ar mai strădui societatea să-ți ofere acces la mașină, trafic, job, morții mă-tii? Pe de altă parte, știu. Tu nu. Nu toți. Așa e, dar eu nu mai am răbdare să-i înțeleg și să-i accept pe toți. Să-ți arăt ceva.

În stânga, Andreea Bălan. Am cunoscut-o, n-am reușit să-i ascult vreo piesă, nu aveam nici o impresie despre ea până azi, știam doar că ea scrie, ea compune, ea face coregrafia, ea face tot. Și uite ce se întâmplă când faci totul singur: dai senzația că nu știi să scrii prăjitură în engleză. În dreapta, o tipă pe care o știu de vreo 4-5 ani, a debutat la madăfacării de la Officedent. Politicoasă, amabilă, megatipicară, profesionistă, nici n-o simțeai în gură, ca să zic așa. Nu mă mir deloc că evoluează atât de rapid și că și-a deschis propria clinică în Brașov (îți recomand să o cauți, dacă ești din zona aia). Ce vreau eu să-ți zic cu alăturarea asta de poze este că unii evoluează de 10 ori mai rapid decât alții pentru că acceptă să învețe de la cei mai buni. Ioana Zainea n-ar fi ajuns în punctul ăsta ATÂT DE REPEDE, dacă decidea (cum a decis Andreea Bălan să nu cânte muzica făcută de Moga), că ar fi mai bine să învețe stomatologia singură. Și te rog să-ți umpli viața cu acest fel de oameni. Să eviți imbecilii și lenții și să fugi nepoliticos de oameni care nu-s mai deștepți decât tine, pentru că ăștia nu te pot învăța nimic. Așa că i-am dat reject Andreei și like Ioanei. În semn de protest că aș fi vrut să fac asta în trafic, dar nu s-a putut.

N-am avut timp de știri, dar tot am putut să remarc cum toate posturile care o sug pe bani guvernului difuzează în heavy rotation, de joi încoace, faptul că trei legumicultori din Buzău au fost prinși că dădeau cu chimicale interzise pe castraveți. E culmea ironiei știrea asta, în țara în care cerealele ucrainene pline de pesticide au umplut depozitele brutăriilor. Și nu e decât o explicație: oamenii care cumpără legume din supermarketuri s-au rărit. Corporațiile de retail, cele care asigură bugete de publicitate consistente presei mainstream, nu mai fac bani. Clar, țăranii ăia trei din Buzău trebuie dați exemplu, ca Horia Cloșca și Crișan. Să fie trași pe roata mass-media, să vadă toți și să se înfricoșeze.

Acum ar fi mișto să deschizi și linkurile care urmează: FamilyClean și Rineea Clean (clinări de pantofi, haine, textile horeca și covoare); MecumPorto și Salba Mariei (artă vizuală și bijuterii handmade din argint); Muzeul Brandurilor îmi aparține, pe PSnews scriu zilnic iar Officedent e cea mai tare clinică de stomatologie pe care o știu, cu sensei în stomatologie și prețuri normale. Adaug și avertismentul: dacă îți plac reproducerile de postere din Cărturești și decorațiunile de pvc din Zara Home nu intra niciodată pe Kolectionarul.ro

O zi de marți cu oameni de excepție îți urez

La final, poate cea mai bună lectură de anul ăsta. Dintr-un almanah interbelic, un eveniment din biografia lui Sun Tzu, o poveste care n-a intrat in tratatul său (pe care l-am citit în cam toate variantele), dar care te va face să înțelegi multe despre cum să obții performanță de la oameni obișnuiți motivându-i.

Ho Lu, cirmuitorul principatului U, aflat in război cu principatul Ciu, acordă audientă faimosului strateg, Sun Tzu care îi propune organizarea unei armate bine echipate si puternice, după principiile din tratatul său de artă militară. „Aceasta e cu neputinţă, observă suveranul Ho Lu. Preceptele tale, pe care le cunosc, sunt inaplicabile. Una e să faci război cu ideile pe hirtie şi alta e să faci adevăratul război, pe cîmpul de luptă. Vei accepta, onorate Sun Tzu, că tratatul tău savant şi subtil este inaccesibil oamenilor obişnuiţi. De unde vei scoate oameni pricepuţi, valoroşi, inzestraţi cu simţul prevederii, apţi să deprindă arta armelor şi strategia? Majoritatea oamenilor, după cum ştii, nu fac parte din această categorie". Sun Tzu a observat cu tristete că suveranul Ho Lu imparte lumea in oameni exceptionali si oameni de toată mîna si a răspuns: „Arta mea se bazează pe oricine. Ca să fac o armată puternică nu-mi trebuie oameni excepţionali. Nu-i voi excepta deci nici pe cei fricoşi, nici pe cei mai slabi". "Deci chiar femeile pot deveni militari!" s-a mirat suveranul. „Desigur!" a confirmat Sun Tzu. "In acest caz, ai la indemină un număr de una sută optzeci de doamne de la curte, peste care te numesc comandant de căpetenie. Dovedeşte-ţi măiestria, fă din acest corp fragil, dacă eşti in stare, o armată şi-ţi voi recunoaşte meritele, onorindu-te". "Mă voi conforma in ceI mai scurt timp".

Mai tîrziu, Sun Tzu se află în fata corpului de doamne, intr-una dintre grădinile pătrate ale palatului. E posomorit, situatia de comandant de căpetenie peste un corp de femei, favorite, curtezane, metrese, e putin onorabilă, chiar ingrată. La balustradele pavilioanelor şi la ferestre se află multi militari de protesie, care gustă această ironie a soartei.