Viața fără Proști. 24 aprilie.

Mulțumesc că ai deschis asta. Dacă-ți place abonează-te, abonează pe cineva cu gusturi similare sau abonează-te la versiunea extinsă, în care plătești pentru lecturi din surse încă nedigitalizate.

Ce mizerie a ieșit din moartea jurnalistei depresive. Ce tâmpenii s-au spus. De o parte - ultraconservatorii, care zic că dacă o jurnalistă progresistă a dat colțul deprimată înseamnă că toți jurnaliștii progresiști au probleme cu căpuțul și că toate textele lor sunt rodul unor minți bolnave. De cealaltă parte urlă ultraprogresiștii (mai au să-și pună la poza de profil mesajul "mândru că sunt depresiv"), care ridică o statuie absolut ridicolă a unei tipe de care nu știa nimeni și care, chipurile, scria doar materiale jurnalistice perfecte, inclusiv cele propagandistice, invocate de Ciutaci. Și ăia niște tâmpiți. Da, ai libertatea totală de a pune întrebări despre orice. Ai voie să te întrebi la tv dacă Marcel Ciolacu îi suge pula lui Nicolae Ciucă, care se șterge apoi pe Rareș Bogdan. Dar nu e relevant. Și ambele tabere argumentează atât de stângaci încât se vede de la o poștă că e doar mizerie pentru audiență, care înseamnă bani. Asta-i interesează, de fapt, pe ultrașii de presă: banii. Că dacă aveau chef să discute despre biata femeie, se întrebau cât a contribuit jobul la Libertatea în decizia ei de a lua prea multe pastile. Că - te asigur - dacă jurnalista decedată era de la România TV, tabăra ultraprogresistă ne-ar fi povestit cât de toxic era jobul și cât a contat. Dar pentru că tipa scria pentru modernii inutili de la Libertatea, despre job numai de bine.

De bine e și în continuare. Am un sfat: cumpără artă. Suntem într-o perioadă în care toate valorile materiale o iau razna. Cel mai mișto palat din lume poate deveni cel mai nasol, dacă nu are și un coeficient energetic bun. Aurul crește, dar sunt asemenea stocuri prin China și SUA încât oricând se poate duce în jos. Monedele electronice pot dispărea și ele dacă apar cbds-urile, iar banii pe care-i avem noi dispar în fiecare zi, câte puțin, din cauza inflației. Singurul asset care nu scade, de o sută de ani încoace, este arta. Cea umană, imperfectă, limitată, că de prostii create de AI și printate prin China cred că știi că nu-mi bat capul.

M-am uitat cu invidie la Art Safari, la secțiunea de gunoaie artistice franceze. Era o plăcuță pe acolo unde scria de programul lui pește de promovare a artei moderne franceze peste hotare. Bani de la Macron, așadar. Românii n-au parte de așa ceva. Și e păcat, avem artiști talentați cu duiumul. Azi o să-ți prezint trei. Nici unul din ei nu a plătit să apară aici și nici nu primesc comision dacă o să vândă ceva. O fac doar pentru că-mi face plăcere să le văd munca.

Ivona Maris face ilustrație realistă. Creion, acuarele, scule de-astea. A făcut o școală pe afară, face lucrări pentru atlasele nu-ș cărei organizații de afară și tocmai a calculat cam cât costă o piesă la care lucrează vreo 50 de ore și care arată mai bine decât o fotografie de studio: între 250 și 300 de euro.

Miruna Cojanu (să-i dai follow, în mai face nu’ș ce expoziție) e din alt film. De când o știu, n-a arătat vreo piesă care să nu-mi placă. Trademark-ul ei este covorul, căruia îi mai adaugă câte ceva. Lucrarea asta are 1,2 metri înălțime și costă 2.500 de euro.

A treia recomandare este micul Mecum Porto, plin de “artă sarcastică”.

Și atât pentru azi. Acum ar fi mișto să deschizi și linkurile care urmează: FamilyClean și Rineea Clean (Ploiești) fac gigea orice, de la pantofi și haine la lenjerii de pat și covoare. Piesele MecumPorto și Salba Mariei (național) sunt de găsit doar pe Kolectionarul, cel mai mare site dedicat colecționarilor. Muzeul Brandurilor și Tipul din filme îmi aparțin, pe PSnews scriu zilnic iar Officedent e cea mai tare clinică de stomatologie din Ploiești+100km: au toate sculele specifice unei clinici de fițe și trupe de comando în stomatologie (unii dintre ei sunt profesori), la prețuri normale: achiți cu cardul, nu cu rinichiul.

Dincolo de paywall am pus “MESAJUL adresat de tovarăşul Nicolae Ceauşescu cu prilejul aniversării a 25 de ani de la infiinţarea organelor de Miliţie”. Omul era obsedat de comportamentul corect în public, de huliganism și de întărirea legăturii Miliției cu oamenii. Un idiot. Nu lăsa oamenii să se exprime liber.