Viața fără proști. 24 august.

Perioadă tragică pentru mine. Am avut un accident. De barbă.

Duminică s-a petrecut. Trimărul nu mai mergea, m-am dus la Lidl și am luat altul căruia i-am aruncat ghidulețul fără să-l citesc. Îl bag în barbă convins că sunt pe programul 2 și ghici ce? Eram pe zero. Cinci minute mai târziu, aveam fața netedă ca un cur de bebeluș.. Not cool.

Am față de copil. La 35 de ani, când mergeam cu amicii în cârciumi, ei erau întrebați “ce doriți?” iar eu primeam un “iar ție ce-ți aduc?”. La 40 de ani încă puteam intra îl licee dacă mă bărbieream. Am lucrat cât am putut la la cearcăne, la riduri, dar nu te poți lupta cu natura. Așa că m-am așteptat la ce mai rău.

Nasoleala a început luni la prima oră. Mă întâlnesc cu o tipă, una pe care n-aș vrea s-o fut. Wow, zice ea. Ce schimbat arăți. Ce-ai făcut? Eu: m-am împiedicat, mi-a căzut barba pe jos și mi s-a spart, acum caut alta. Ea: daaaa, barba. Să știi că arăți foarte tânăr. Chestie care la mine sună a insultă. Eram prost rău când eram tânăr. Nu știam nici să beau, nici să mănânc, nici să fut și nici să fac bani. Și acum mai am momente de tinerețe, dar în general sunt ceva mai bine decât atunci.

Marți dimineață am ajuns în Kaufland, să iau niște congelatele vieții patiserie & shit. La un moment dat s-a repezit ceva la mine, ca un om, și mi-a zis “domnule stoica, mi-ați făcut ziua mai frumoasă, acum că v-am văzut”. Era o băbuță mult prea machiată care avea, săraca, un șold nou de o mărime greșită, care-i afecta mersul într-un mod destul de tulburător. “Barba, îmi trebuie barba mea, înapoi, să scap”, mi-am șoptit în barbă gând. Iar pe seară, pentru că mi s-a terminat ziua de muncă înainte ca programul cafenelei de pe ulița mea să se încheie, mi-am luat un espresso scurt fără cofeină și am început să mă joc de-a opinia publică. Adică mă uitam la oameni, nu mă uit în telefon, ca un psihopat. Peste drum de mine, un cuplu de tineri. El foarte dependent de telefon, ea cu niște țâțe foarte mișto.

Și să vezi fază. În timp ce agitatul îi arăta pe telefon niște chestii care nu o interesau deloc, tipa începe să se uite fix la mine. Dar nu cum se uită o tipă la un bătrânel. Se uita fix, sfidător, cu juma de zâmbet. Ce mi s-a părut genial este că nu și-a schimbat postura deloc, iar ăla, care privea în telefon, nu spre ea, habar n-avea de nimic.

Mie nu-mi plac chestiile astea. N-am tras-o niciodată femeii altui tip, nu mă dau niciodată la femei cuplate, iar demonstrațiile astea de sexyness în public le percep ca pe o lipsă de imoralitate care n-are cum să nu fie însoțită de lipsă acută de activitate cerebrală, iar idioate nu fut decât când sunt și beat și ne, ceea ce se întâmplă destul de rar. Așa că m-am sucit eu, pe scaunul meu, cât să nu mai stau cu fața spre cei doi. Cum ar veni, m-am purtat eu ca o pizdă ofensată, dacă nu avea cine :)).

O țigară mai târziu, cei doi s-au ridicat să plece. El a intrat în cafenea să plătească, iar ea a trecut razant pe lângă masa mea, fără să mă privească dar plimbându-și un deget pe muchia blatului. Și-au plecat amândoi spre apus. Zece metri mai încolo, ea s-a lipit de el și el a luat-o de talie. N-am înțeles de ce. Nici fundul nu era mișto, nici mersul nu era mișto (ceva între curier și bicicletă, semăna binișor cu cinetica babei din Kaufland). Probabil țâțele, dar acum țâțe mișto găsești peste tot, chiar nu e criză de țâțe, criza majoră a momentului este cea de bărbi, vă spun eu.

Uitându-mă după nefericitul ăla și iubirea vieții tuturor lui mi-am zis că nici dacă aș fi beat și ne, ea solo și contextul altul, tot n-aș face nimic cu o asemenea. Mai bine aștept următoarea zi de pensie, mă duc în Kaufland, o găsesc pe robo-babă și-i fac o bucurie. Singurul merit al vietății tinere este că mi-a amintit de cel mai inadaptat prieten de-al meu, autorul celei mai memorabile fraze din domeniul ăsta, al pizduielii de consum. Demult de tot, eram într-o discotecă rurală. Eu eram consultantul politic, el era pe lista unui partid și organizasem “o seară distractivă pentru tineretul din comună alături de candidatul Pulii, votați-votați”. Pe lângă noi, singurii băieți de oraș din adunarea aia specifică unei întâlniri a fanilor Las Fierbinți, se aciuiaseră niște fleoarțe jenante. Jenante pe bune, nici în lotul național de boli venerice n-ar fi fost acceptate, dar bune, cu cărnița tare, cum ar zice Buhnici, complet dezinhibate și betuțe bine, ca la țară. Ca urmare, grupul nostru mai icnea câte o interjecție spre ele, le mai oferea un drink, o dudă, să nu plece, pentru că nu știam încă dacă la finalul acțiunii electorale ne vom duce la cășile noastre sau rămânem peste noapte în comună să mai vorbim de-ale noastre și să mai scotocim prin ele. Iar inadaptatul meu de prieten, crescut cu bonă, pian, lecții de franceză, trimis la teatru și la operă și hrănit cu consome de pula mea la micul dejun, se uita la toată decadența locală cu ochii măriți de groază, dar și de interes. Și într-un moment de maximă sinceritate, cu ochii fixați pe un cur demențial, învelit în colanți galbeni, care se agita îmbietor la 20 de centimetri de bărbia lui, a zis:

• “Mă, aș fute și eu așa ceva. Dar n-aș știi cum să-i zic”.

… las aici și ceva să dai din cap toată ziua. ceva bun, desigur.

o zi de miercuri fără proaste imorale îți urez.

my stuff: muzeul brandurilor kolectionarul.ro Chef Mă-ta Mare Tipul din Filme nu Există

and my friends: Rineea Clean / Salba Mariei / Family Clean / Office Dent / Restaurant Berbec / MRS Residence / AFI Ploiești