Viața fără Proști. 24 octombrie

Te rog, citește întâi asta. Explicațiile sunt la final.

In epoca in care pământul incepe să se impuţineze, credem că facem un serviciu cultivatorilor, arătându-le progresul ce l-a făcut ştiinţa agricolă pentru a înlocui solul. Este vorba de cultura plantelor în lichide în cari s'au dizolvat substanţe nutritive şi cari, prin spaţiul restrâns pe care-l ocupă şi prin producţia enormă pe care o dau sunt menite să revoluţioneze intreaga tehnică agricolă. În California locuitorii cultivă legume în casă iar în oraşul Capitol se menţionează producţii de pătlăgele roşii în rezervoare restrânse, cari, raportate la hectar, ar da până la 55 vagoane! Lucrurile sunt posibile, dacă luăm în consideraţie descoperirile făcute în secolul trecut de Liebig, Dehrain, cari au dovedit că plantele cresc tot aşa de bine în soluţii nutritive asemenea ca în pământ, dacă se întrebuinţează pentru cultura lor apă în care s'au dizolvat substanţe chimice hrănitoare. In felul acesta se fac astăzi experienţele de vegetație pentru a se cunoaşte atat nevoile plantelor cât substanţele intrebuinţate.

Prin culturi în apă se inţeleg acelea ale căror rădăcini se implântă în apă, trăesc şi se desvoltă acolo, fără să aibă nevoie de pământ. Cine n-a văzut o ceapă de zambilă aşezată in gura unei sticle largi, plină cu apă, dând rădăcini şi inflorind bogat, fără să fi fost plantată în pământ ? Prin urmare lucrul e posibil şi cu alte plante, cum sunt pătlăgelele roşii, ardeii, cartofii, adică legumele trufandale. Pentru culturile fără pământ e nevoie de un rezervor cu apă în care s'au introdus substanţele hrănitoare, apoi o pânză de sârmă neoxidabilă, prin care pătrund rădăcinile și un suport care sprijină planta.

Seminţele de legume, ca tuberculele, se introduc intr'o pătură de muşchi sau turbă aşezată deasupra gratiei. In felul acesta nu sunt supuse la putrezire sau uscare și încolţesc, trimiţându-si numai rădăcinile printre gratii, în apă. Culturile acestea pot fi făcute în sere bine luminate iar rezervoarele pot fi încălzite chiar electric. Deci anotimpul când se produc legumele n'are importanţă, aceasta rezultă în marele lor avantaj. Pe lângă aceasta costul de producţie este foarte redus, dacă socotim marile cantităţi obţinute. Astfel, domnul Triffaut (un cultivator de legume trufandale din regiunea Parisului) a obţinut, din incercările sale pe suprafeţe reduse, dar raportate la hectar, 10 vagoane de cartofi în trei luni şi jumătate și 90 vagoane pătlăgele roşii. Pentru astfel de culturi nu suntem împiedicaţi de anotimp, ca la culturile obisnuite in pământ, nu luptăm cu paraziţi și nici cu sărăcia pământului, care face ca energia plantei să se piardă în mare parte cu lungirea rădăcinilor pentru a-şi căuta hrana cât mai depărtată. Dimpotrivă, apele nutritive produc rădăcini scurte şi groase, iar energia merge la plantă şi fruct. Din cele de mai sus rezultă că n'avem nevoie de pământ ca să producem şi că omenirea, oricât s'ar inmulţi, are ce mânca și nu va fi expusă foametei. (Prof. E. Grinţescu)

Formula de substanţe necesare plantelor cultivate în apă intrebuinţată de d. G Triffaut:

• Fosfat de Amoniu 0.142 gr./litru

• Sulfat de Magneziu 0.284 gr./litru

• Nitrat de Potasiu 0.568 gr./litru

• Nitrat de Calciu 0.710 gr./litru

• Perclorură de Fier 0.112 gr./litru

• lodură de Potasiu 0.00284 gr./litru

• Acid boric 0.00056 gr./litru

• Sulfat de Zinc 0.00056 gr./litru

• Sulfat de Mangan 0.00056 gr./litru

Ăsta a fost un articol apărut în 1942 în Almanahul Universul. Precum vezi, totul e mură-n gură, dacă e ceva ce admir la presa anilor 30-40, este modul aaabsolut genial în care autorii se făceau înțeleși.

Dacă statul român ar fi vrut pe bune să combată foametea specifică anilor de război, ar fi putut face amestecul ăla chimic și să-l dea gratis agricultorilor, la pachet cu niște instrucțiuni banale, iar România n-ar mai fi trecut prin ce-a trecut.

Revoluția din 1989 ne-ar fi prins în avangarda culturilor hidroponice, pentru că - aveau și ei o calitate - comuniștii ar fi rafinat tipul ăsta de agricultură până la paroxism, cred că și pisicile ar fi avut de gât un minighiveci-instalație cu o floare de colț, ceva.

Iar anul 2022 ne-ar fi prins hrănind o populație prosperă de 40-50 de milioane de oameni, pentru că vastele terenuri agricole ale României ar fi fost inutile, lăsând loc unor mega-orașe ca Dubaiul.

Aberez, desigur. Dar nu aberez sută la sută. Ceva s-a întâmplat în 1942. Probabil că a fost un grup de entuziaști care ar fi vrut să facă shiftul, dar și un grup de proprietari de terenuri agricole care influențau clasa politică. Probabil s-a întâmplat ce se întâmplă azi cu prosumatorii de curent, care cumpără panouri, fac tot ce trebuie, iar apoi așteaptă doi ani hârtia de la Electrica, pentru că Electrica e în mâinile unor băieți care vor să vândă energia, nu s-o cumpere.

Și cu asta ți-am zis și ce-am făcut notabil în weekendul ăsta. Am citit de-am rupt, având la îndemână vin, brânză, soare, etc. Mâine, de exemplu, o să-ți arăt tot discursul din care toți știm doar cinci cuvinte: Români, vă ordon: treceți Prutul.

O zi de luni cu ideo revoluționare îți urez.

dacă știi vreun chimist, testează amestecul ăla pe niște semințe, un ibric și o sită și dă-mi și mie un semn la prima recoltă. sunt curios la maxim dacă rețeta e bună de ceva.

my stuff (chestii care fac, printre altele, ca newsletterul ăsta să existe și să rămână gratuit): Kolectionarul Muzeul Tipul

my friends (branduri care-mi plac sau ale unor prieteni și parteneri pe care am curaj să-i recomand și altora): Salba / Rineea / PSnews / MRS / Office / Family / Citygate / AFI