Viața fără Proști 26 mai 2022
Cred că am supărat fetele. Fetele de la Rineea Clean, spălătoria de haine unde-mi duc hainele de (vreo?) zece ani. Am pomenit aici despre noua mea descoperire - curățătoria de pantofi cu ozon Family Clean și despre cum a redat vieții publice niște încălțăminte pe care credeam că o s-o folosesc drept armă chimică când ne vor ataca rușii. Fetele de Rineea nu se ocupă de încălțăminte, dar Family face și haine. De aici, o mică mare supărare, nexprimată în nici un fel, pe care am simțit-o. Un fel de “bine, mă, că scrii despre Family, despre noi n-ai mai scris de doi ani”.
Touche. Fac asta, probabil o faci și tu. Ne îndrăgostim de un om, de un produs, de un serviciu, pentru că ni se potrivește perfect, și uităm să ne mai gândim la el/ea ca la ceva obținut cu eforturi care merită răsplătite măcar cu aprecieze. E atât de bun încât devine firesc, și cine naiba face elogiul firescului?
Mi-am adus aminte când o fostă pisi m-a certat delicat că la nuștiuceeveniment am discutat admirativ cu și despre o altă tipă. Aia nu era nici pe departe atât de bună de pulă ca a mea, nu se purta atât de mișto cu mine și nu eram nici pe departe mândru de ea ca de a mea. Doar pentru că avea o meserie care pe mine mă fascinează i-am acordat (prea) multă atenție, suficient ca pisi să se simtă neglijată. Am încercat să mă scuz, convins că e doar un moment de gelozie deplasată, pentru că nu înțelegeam care-i faza. Am înțeles abia după ce am rupt-o cu that pisi. Și pe urmă am uitat din nou.
Uite, dacă aș accepta vreo formă de terapie de autocunoașterepulameasensibilități -asta ar fi. Să mă antreneze cineva să-mi manifest recunoștința pentru toate persoanele și lucrurile firești și mișto. Să nu le mai iau de-a gata, de parcă mi se cuvin.
Să nu fiu bou ca Dâncu, ăsta de la Apărare, care azi a zis că MIG-urile românești pun în pericol viețile piloților dar le vom ține în serviciu până anul viitor.
Sau un cretin, ca Virgil de la Energie, care tocmai a împuternicit o casă de insolvență sâ vândă termocentrala Mintia cu 90 de milioane de euro, deși chestia aia face 500 de milioane și asigură securitatea energetică a Ardealului, iar vânzarea prin case de insolvență nu se poate face cu condiții de bună funcționare, cum face o privatizare.
Sau ca premierul, care întârzie să ia în calcul o achiziție de stat imensă de ulei alimentar chiar și după ce Bloomberg a zis că urmează o criză mondială de ulei de gătit pentru că Indonezia și China și Indonezia au interzis exporturile.
Pot să o țin așa cu comparațiile până vineri, să știi.
O zi de joi fără proști îți urez.
susține acest newsletter accesând linkurile de mai jos: