Viața cu încă o MUIE austriacă. 27 aprilie.

Îți mulțumesc că citești asta. Dacă-ți place dă-i un share, abonează-te sau abonează-te la versiunea extinsă, în care plătești pentru lecturi din surse încă nedigitalizate. Plătești, dar și primești. De pe 26 aprilie, abonații plătitori au pe www.kolectionarul.ro un discount egal cu ziua în care faci comanda: 2% pe 2 ale lunii, 11 pe 11 ale lunii, 30 pe 30 ale lunii (trebuie să folosești, în comandă, aceeași adresă de email cu care te-ai abonat aici).

Aproape că mi-a plăcut ce-am pățit ieri. Ce firesc, ce natural am luat iar o muie de la Austria. Se vede care ne este rolul în Europa: spălătorie bucală de pule. Automată, aș putea zice.

Să explic: ieri a venit în Ro ministrul Austriac de Interne. Un tip redutabil, care, de unul singur, a impus IAR la nivel internațional agenda Austriei.

• L-a făcut pe Bode să zică migrație de vreo 10 ori, deși noi îndeplinim toate criteriile de securitate cerute de Schengen, iar apoi l-a făcut pe Bode chiar să semneze (gizăsfachincraist!!!) niște acorduri de întărire a granițelor interne, deși scopul nostru este să renunțăm la ele, prin Schengen.

• Nu s-a lăsat sedus de vizita de lucru în care l-au dus românii și de coregrafia cu laptopuri noi, termopane noi, oameni care știu engleză. Fix la asta s-a referit când a declarat că mai e cale lungă până la aderarea României, adică afirmația difuzată de presă în heavy-rotation. Înainte să zică “cale lunga” a zis PILOT-PROGRAM. Adică s-a prins că-l iau ăștia de husăn.

• La ora la care citești aceste rânduri, mass-media austriacă difuzează știri în care se spune că România este de acord că mai are de lucru pentru Schengen. Adică - așa cum ți-am mai spus - nu intrăm ever.

De ce n-au apărut Ciucă, Ciolacu, sau măcar ministrul de Externe? De ce nu i s-a aranjat o primire ostilă, măcar două roșii de la piață, că alea de la magazin nu se strică? Păi, te rog citește introducerea: ce, o prostituată de carieră te ia la capace? Nu, nene, deschide gura, poate-poate pică ceva.

Pentru că mi se pare potrivit, îți las aici niște cifre despre leadership-ul românesc de-a lungul istoriei. Sunt cifre pe bune, de la un cercetător MJIP.

• Cât timp a deținut controlul asupra principatelor române, adică vreo 400 de ani, Imperiul Otoman a luat de aici vreo 330 de tone de aur: Mai exact: 214.000 kg aur din Muntenia, 104.000 kg aur din Moldova și 8.000 kg aur din Transilvania.

• Imperiul austro-ungar a fost mult mai eficient decât turcii la luat. La dublu, chiar. În doar 230 de ani, a încasat din Transilvania, Oltenia, Banat şi Bucovina 875.000 kg aur, adică 875 de tone. jecmanit de doua ori mai mult decat turcii (484 ani) .

• Am dat și la ruși, stai liniștit. Circa 150 de tone de aur, din care doar tezaurul monetar 93 de tone.

În acest moment, România are depozitate în Anglia rezerve de 103 tone aur, în valoare de 5 miliarde de euro. Un fleac. Păi doar anul ăsta ne-am împrumutat 5 miliarde.

*** în final, poză-restanță de ieri, că lauda de sine “nu-s tocmai o epavă” a ridicat suspiciuni. ăsta sunt, la 50 de ani, într-un tricou de 10 lei…

… și-ți urez cel puțin o cafea bună, fără proști, în această dimineață.

Și atât pentru azi. Acum ar fi mișto să deschizi și linkurile care urmează: FamilyClean și Rineea Clean (clinări de pantofi, haine, textile horeca și covoare); MecumPorto și Salba Mariei (artă vizuală și bijuterii handmade din argint); Muzeul Brandurilor îmi aparține, pe PSnews scriu zilnic iar Officedent e cea mai tare clinică de stomatologie din Ploiești+100km: cu sculele unei clinici de fițe și sensei în stomatologie, la prețuri normale, achitabile cu cardul, nu cu rinichiul.

După paywall, am pus un rezumat din ultima mea lectură, de Lenin. A fost o lectură înfricoșătoare, pentru că descrie lucruri pe care încă le vedem azi și pe care le-am putea vedea și mai nasol mâine dacă mai acceptăm toate aparentele tâmpenii ale politicienilor noștri. Sublinierile și notele din text sunt ale mele.

Faza Superioară a Societății Comuniste (Statul și Revoluția, 1917)

Statul va putea să dispară în intregime atunci când societatea va înfăptui principiul: „de la fiecare după capacitatea sa, fiecăruia după nevoile sale" (a doua parte e leită propagandei privind schimbările climatice), cu alte cuvinte atunci când oamenii se vor obişnui atât de mult cu respectarea regulilor fundamentale ale convieţuirii sociale şi când munca lor va fi atât de productivă încât vor munci după capacitate. Repartiţia produselor nu va necesita atunci reglementarea de către societate a cantitătii de produse pe care are de primit fiecare (raționalizare, tată, cum a început deja Germania cu gazele naturale pentru populație).