Viața fără Proști 27 iulie 2022
Azi n-am chef de scris. Adică am, dar n-am chef de încă un conflict, cum am avut toată ziua. Așa că-ți arăt pozele făcute azi când nu mă certam cu nimeni.
Aproape zilnic îmi beau cafeaua cu niște heterosexuali de treabă, de multe ori din mâna acestei puștoaice, căreia toți îi spunem “sărut mâna”, deși ne-ar putea fi fiică. Azi, puștoaica și-a făcut cozi împletite și nici unul dintre noi n-a mai văzut-o ca pe o fiică, ci ca pe o tipă interesantă. Cu a treia poză, eu o văd și ca pe un poster de brand.
Pe la prânz am oprit mașina lângă apa Teleajenului, să fac niște poze să mă calmez. Și l-am invidiat din tot sufletul meu pe omul ăsta.
Și să vezi paradox: în timp ce-l invidiam pentru solitudinea lui, am văzut unde sunt peștii. Și era gata să strig la el, să-l fac atent. M-am oprit, nu doar pentru că aș fi speriat peștii, ci și pentru că pun pariu că omul nu a venit pe coclaurile astea pentru pește, ci pentru liniște.
Iar pe drumul spre casă m-am enervat din nou, când l-am văzut pe fratele vitreg al bustierei: tricoul scurt.
Ce rost mai au hainele, dacă aproape că-ți arăți sânii oricui trece pe stradă, când îți prinzi părul? Pe bune, chiar nu pricep. Știu povestea oficială: “e corpul meu, deci e treaba mea”, dar nu pricep sensul ei: de ce să arăți tuturor ceva ce e dedicat unui singur tip? Cum îți folosește asta ție, ca femeie? Cu ce te înnobilează în mentalul colectiv? Și mă mai sâcâie ceva. Pot să înțeleg că-ți pui în valoare fundul, ca gest de conservare a speciei, așa fac toate mamiferele. Pot să pricep și faza cu evidențiatul sânilor, sunt un indicator al vârstei, fertilității, din nou vorbim de subconștientul primar. Dar de ce să arăți și abdomenul tuturor oamenilor din oraș? Că ăla chiar e special. Acolo se întâmplă magia supremă. De ce l-ai trivializa arătându-l oricui? Cine naiba ți-a spus că nivelul următor de rafinare a imaginii tale este abdomenul? Că te-a păcălit, nivelul următor este conversația. Smartnesu’, culnesu’, de-astea...
Gata, mă opresc. Ce-ți spuneam la început, că n-am chef de încă un conflict? Pun pariu că pentru ultimul paragraf o să mă mustre vreo feministă de-asta modernă, care susține inclusiv dreptul femeii de a se prostitua, pentru că, nu-i așa, “e corpul meu, deci e treaba mea”.
Fata frumoasă pare să aibă păr de păr, ceea ce este rarissim, în ziua de azi. Dacă nu ai bot de rață și fuioare de cîlți lipite de cap, 'geaba te-ai născut... O bucurie să mai vezi și așa ceva!