Viața fără Proști. 27 martie.

Îți mulțumesc că mă citești azi. Dacă-ți place, abonează-te la acest newsletter, abonează pe cineva cu gusturi similare sau abonează-te la versiunea extinsă, în care plătești pentru acces la lecturile mele, din surse încă nedigitalizate. Ar fi mișto să deschizi și linkurile care urmează: FamilyClean și Rineea Clean sunt două branduri din Ploiești care-ți fac gigea orice, de la pantofi și haine la lenjerii de pat și covoare. MecumPorto și Salba Mariei sunt două tipuri de artă pe care le găsești doar pe Kolectionarul, cel mai mare site românesc dedicat colecționarilor (peste 5.000 de obiecte din trecut). Muzeul Brandurilor și Tipul din filme îmi aparțin, pe PSnews scriu zilnic iar Officedent e cea mai tare clinică de stomatologie din Ploiești+100km, și zic asta pentru că au toate sculele specifice unei clinici de fițe din București, o companie de trupe de comando în stomatologie (unii dintre ei sunt profesori, predau asta), totul la prețuri de oameni sănătoși la cap: achiți cu cardul, nu cu rinichiul.

Acestea fiind spuse, leț gău:

fițe la Loft Susai. anii 70

Știau bătrânii ce știau când ziceau să nu dormi cu cuțitul lângă tine. Vineri seară am mâncat o gutuie înainte să adorm și am lăsat cuțitașul pe spătarul canapelei din spatele pernei. Iar dimineață cuțitul era pe spătarul celălalt al canapelei. Nu mă întreba ce-am făcut cu cuțitul în somn, că nu știu. Deși…. Pentru că joi seară m-am văzut într-o oglindă mai mare și nu m-am plăcut, vineri am vrut să văd dacă mor mâncând mai nimic. Și m-am concentrat pe ciorba de lobodă proaspăt făcută. Știi câtă a intrat în mine? Șase litri. Noaptea m-am dus de trei ori la baie. Poate asta am vrut să fac cu cuțitul în somn: să-mi dau un cep și să mă vărs, ca să scap de pișuleala nocturnă.

party la Nuba. anii 70.

Mândru nevoie mare de dieta mea de vineri, m-am dus sâmbătă la. “Am crap prăjit cu salată de roșii cu leurdă, vrei?” Pula mea!!!!! Sigur că vreau, peștele prăjit în tigaie cu mălai lipit pe el este mâncarea copilăriei, de când s-a rătăcit tata cu mașina, prin anii 80, pe drumurile Moldovei, a făcut pană de benzină chiar la o mănăstire și un călugăr a hrănit cei doi adulți și patru copii leșinați de foame cu un căzănel întreg de pește d-ăsta. Pentru mine peștele cu mălai este triumful vieții asupra morții, semnul internațional al ajutorului umanitar, mi se pare că săvârșesc o slujbă religioasă când îl mănânc.

anti-comunisti veseli. anii 70.

Duminică mi s-a făcut lehamite de Andi Moisescu. Au adus ăștia la românii au talent o fetiță de 10-11 ani care dansa din buric. Andra a avut curajul să-i spună copilei că vede buriceala ca pe un dans al senzualității, nepotrivit copiilor. În schimb, Andi Moisescu a zis că el va juriza fără prejudecăți. Asta se întâmplă când ești prost: confunzi prejudecățile cu valorile morale. După aia a urcat pe scenă un puștan-pianist pasionat de jazz și Moisescu n-a ratat ocazia să pară prost încă o dată, zicând: “o să fie super dacă alege jazz”. Practic, au vorbit prejudecățile din el, pentru că puștiul putea cânta prost un jazz bun.

stirile despre razboi intr-un ziar elvetian din anii 40.

Am si ceva vesel: un amic cu care m-am întâlnit duminică mi-a descris cea mai tare clinică de avize medicale necesare permisului auto: un loc unde oamenii plătesc și obțin vizele în cinci minute, singurul cabinet în care intră fiind cel de oftalmologie. “Să ne vadă. Să vadă dacă avem ochi. Cică acum niște ani i-a dat viza favorabilă unuia care nu avea și nu mai vrea pocinoage". 

Las aici și un cântec pe care duminică am condus vreo 30 de kilometri.

O zi de luni cu valori morale îți doresc.

• pentru că m-a întrebat cineva despre ce e vorba în cărțile Tipul din Filme, încropesc un soi de răspuns: cartea este despre cât sunt eu de prost cu tipele deși nu-s prost deloc. La fel ca mulți alții. Un fel de manual de dresură a oligofrenului pe care ți l-ai ales. Poți învăța lucruri despre bărbați, poți folosi texte din ea ca argumente când distrugi psihicul unui bărbat și s-ar putea să râzi mult. Până acum cartea s-a dat în peste 30.000 de exemplare, din care vreo 10.000 au fost făcute cadou (zic asta estimând cam câte dedicații am scris pe ele). Pentru a evita provocarea de atacuri cerebrale, nu face cartea cadou unei tipe de peste 60 de ani, unui preot sau unui neutro-generic-non-binar-complicat d-ăsta modern.

Zece motive pentru care ochelaristele-s mai mişto decât neochelaristele

Am anşeaaaa, ca un fel de slăbiciuneee, pentru ochelariste. Pe bune. Dacă mă duci la un party şi-mi prezinţi două gemene cu sânii perfecţi care se joacă cu cheia de la camera mea, iar una are ochelari şi alta nu, o să aleg ochelarista. Tot timpul fac aşa. Şi am o droaie de motive.

1) Ochelarista îţi da senzaţia că te place mai mult. Dacă-i confişti temporar „bicicleta“, te priveşte mai pătrunzător. Sigur, se poate ca ea să fie doar stupefiată de ce tâmpenii debitezi, dar ştii ce mişto te simţi când eşti privit atât de atent?

2) Ochelarista are un gest adorabil în plus. Ai văzut că, atunci când îţi place cu adevărat o tipă, ajungi să adori şi cum îşi suflă nasul şi cum se uită plină de scârbă în batistă? Ei bine, ochelarista îşi scoate foarte mişto ochelarii. Devine sexy de-a dreptul pentru că, practic, ea se dezbracă.

3) Ochelarista te face să te simţi mai bărbat. „Stai, că-mi rupi ochelarii“, „Vezi că stai pe ochelarii mei“, „Nu-mi mai găsesc ochelarii“ sunt fraze tipice pentru situaţii foarte mişto, pe care celelalte tipe nu ţi le pot oferi niciodată. Adăugaţi şi că, fără ochelari, ochelarista îţi vede pula ca având dimensiuni eronate, ceea ce poate fi un avantaj dacă eşti genul-de-bărbat-copil-cu-burtă-şi-barbă care nu face sport şi joacă shootere toată noaptea, ca un retardat uitat în anii ‘90.

(încă șapte motive după paywall)