Viața fără Proști 28 martie 2022
Excelent weekend. Poate cel mai bun de anul ăsta: vin, party, un loc fabulos, oameni cool, mâncare bună, soare, muncă în garaj, drumuri bune, idei noi. Până și magirl a avut chef de tac’su. Până și javra de Ghenă n-a distrus nimic. Acum e duminică seara și constat că nu-mi pasă absolut deloc de inflație, război, pandemie, sau de faptul că Băse duce un picior târâș spre groapă. De unde deduc că fericirea în doze lungi te alienează (și eu care credeam că doar îndrăgosteala face asta). Din fericire, nu m-am transformat într-un monstru toate cele 72 de ore ale weekend-ului. Am fost un ghid bun pentru cineva, am hrănit alt cineva care făcea foamea și am facilitat ca alți cineva să primească niște ceva de care aveau mare nevoie. Apropo: cred că am descoperit un nume slav mai mișto decât Sașa: Dașa.
Acum am altă problemă. Când a început pandemia, am zis să mă concentrez pe lucrurile pe care le fac bine în mod cert fără să-mi creeze inamici, așa că m-am ținut cxclusiv de scris/foto/colectăbăls și mi-am impus să nu mai jurnalism/ădvaising politișăns. Și n-a fost rău deloc. Faza e că acum suntem iar într-un context idiot. Am scăpat parțial de naziștii pandemiei și am dat de naziștii antiproruși, ca să zic așa. Dacă nu i-ai suge pula lui Zelenski și când face declarații de căcat ești prorus. Dacă ai un ceas Poljot sau Vostok ești prorus. Citești Dostoievski? Ești prorus. Serialul meu de istoria propagandei de pe youtube are acum comentarii de tip: de ce ții tu să amintești despre propagandă, care-i șpilul, pare un demers prorus. I-am spus omului că șpilul secret e că așa o anunț eu pe pe mă-sa că vin s-o fut în gura cu care l-a alintat când credea că nu a făcut un idiot. Pe fond, nu-mi pasă de cretinii ăștia, dar tot simt nevoia să le ies de pe radar, așa cum nu-mi pasă de maneliștii de la o nuntă, dar tot ies afară să nu le mai aud mizeria. Și mi-am dat seama că simt nevoia să migrez spre producție. Serios, am chef să fac ceva, un obiect fizic, unul util într-o activitate relaxantă pe care un om normal o face des. Așa că piciuiesc: caut antreprenor/firmă din domeniile alimentar / ceramică / plastic / fibră de sticlă cu care să văd dacă pot pune în practică una din trei idei care mă bântuie de ceva timp și asupra cărora am reflectat în ultima lună. Toate cele patru produse la care mă gândesc lipsesc complet de pe piață și cred că ar avea un oarecare succes.
Închei cu un exercițiu foarte mișto pe care mi l-a spus un militării madărfacăr.: stai într-un picior dimineața când te speli pe dinți. Pe celălalt picior seara. Măcar o săptămână. Îți explic săptămâna viitoare de ce.
o zi de luni fără proști îți urez.
*** susține acest newsletter accesând linkurile de mai jos