Viața fără Proști. 28 noiembrie.

Am fost în Țara Frigului și, pentru că urmau să-mi cadă urechile pe jos, mi-am pus pe cap un gât (nu știu cum se numește, un soi de fular circular, l-am luat de la decathlon).

A urmat un adevărat experiment de relații sociale:

• mă scuzați, nu v-am recunoscut cu … ăăă, cu asta pe cap (un nene)

• ce tareee, e căciulă de-aia, de la 1877? (un amic care mă crede megapatriot)

• mișto căciula, afghană, nu?, vreau și eu una (un amic care mă crede hipster)

• băi, îți stă superaiurea chestia aia, pare că ai luat ceva greșit. (un prieten)

Și asta confirmă ce vedem zilnic la tv și pe net: dacă lumea te-a validat deja ca fiind special, orice porcărie vei face/zice va fi interpretată ca fiind parte a specialului care te caracterizează. Așa că atunci când vrei să faci deosebit, ai face bine să ceri părerea celor care te cunosc bine și de demult, nu a anturajului uzual de relații superficiale. Dacă ții cont de părerea celor din urmă s-ar putea să faci greșeală după greșeală.

Ca Belgia cu refugiații marocani. Le-a permis accesul, le-a dat ajutoare, case, joburi, bani. Iar ieri, când Maroc a bătut Belgia cu 2-0 la campionatul mondial, ăștia au devastat tot ce le-a picat în cale în Bruxelles: mașini, magazine, belgieni până când poliția a sfătut cetățenii să evite centrul orașului care e și capitala UE.

Ca Europa, cu energia. A făcut The Economist o analiză, cică numărul europenilor morți din cauza prețurilor la energie va fi mai mare decât al celor uciși în războiul din Ucraina. Cam de 10 ori mai mare. Sper să se înșele, deși și eu am aceeași senzație, că o să urmeze o iarnă cu cele mai retrocomuniste știri posibile.

Ca Poliția de Frontieră Oancea. A venit un nino-nino din Germania care a prezentat un pașaport eliberat de Imperiul German, spunând că este un atestat de motostivuitorist. Clar, nebun cu crăci. Cred că în orice vamă din lume i se dădea un șut în cur și cam atât. Ai noștri i-au făcut dosar penal pentru complicitate la fals material în înscrisuri oficiale. Care fals, care înscrisuri oficiale?! Ce, falsificase documente emise pe bune de Imperiul German? Ce, există Imperiul German există? Tu-ți dai seama că polițiștii ăștia, dacă se întâlnesc cu puștiul tău în costum de general al armatei române, îi fac dosar copilului pentru uzurpare de calități oficiale?

Ca Parchetul Brașov, care, în încercarea de a se lăuda cu prinderea a 4 ucraineni care jefuiau mașini în parcări de mall-uri, a difuzat un adevărat tutorial pentru cei care vor să facă așa ceva. “(…) cei patru se deplasau cu două mașini (…) cu ajutorul unor dispozitive Scher-Khan Magicar și Dialogue Code System D-605 accesau de la distanță sistemul de deschidere/închidere al autovehiculelor staționate în parcări (…) unul urmărea mașina-țintă, altul acționa dispozitivul, al treilea urmărea șoferul în magazin, iar cel de-al patrulea jefuia mașina (…) tineau legătura între ei prin telefon, astfel că cei care operau erau informați despre locul în care se află proprietarul mașinii (…) purtau hanorace cu glugă și fața parțial acoperită (…) foloseau ”burner-phones” cu serii IMEI clonate neputând fi identificate sau urmărite (…) telefoanele erau învelite în folie de aluminiu cu scopul de a nu putea fi localizate”. Ai prins ideea explicată pe larg presei, nu? Atunci caută pe net aparatele alea, ia trei amici și un sul de folie de aluminiu și dă-i drumul la treabă, ce pizda mă-sii, adică ce, ne fură ăia pe noi la noi aici, în țărișoara noastră scumpă, da’ ce noi nu putem?!

Dincolo de greșeli, n-a fost un weekend rău deloc.

• Am găsit o cărticică pe care n-o știe nimeni din anturajul meu, iar în anturajul meu sunt negustori de cărți grei de tot, care știu tot.

• Am închis cu niște cadre mișto jobul foto de 5 zile de la Peugeot.

• Și am văzut cel mai bun film pe care cred că ți l-am putut recomanda vreodată: Ducele (The Duke, 2020).

Băi, a fost cel mai grandios film văzut în ultimii 10 ani, deși poate fi catalogat și ca simplu (probabil a costat de o sută de ori mai puțin decât Titanic). Dacă nu mi-aș fi aprins o țigară chiar atunci, într-un anumit moment aș fi crezut că mi s-ar fi umezit ochii, nu că mi-a intrat fum în ochi. Peste 90% din timp am avut senzația că mă uit la o piesă de teatru, nu la un film. N-am știut când a trecut timpul, iar după film mă simțeam de parcă adormisem (domine, duc eam) mângâiat pe cap. L-am văzut pe HBO, care - din ce știu eu - rulează un film de opt ori pe lună și cel mai probabil o să-l văd de opt ori luna asta. Sper să-l vadă și cei care caută acum pe net un Dialogue Code System D-605 cu care să spargă bemweuri în parcări de mall, gizăs fachin craist, că acum toți cititorii ziare.com știu să spargă mașini. Doar filmul ăsta poate să-i facă să renunțe.

O zi de luni cu mașina intactă îți urez.

(ți-am mai jos lăsat o mostră de muzică din The Duke).

my stuff (chestii care fac, printre altele, ca newsletterul ăsta să existe și să rămână gratuit): Muzeul Tipul Kolectionarul

my friends (branduri care-mi plac sau ale unor prieteni și parteneri pe care am curaj să-i recomand și altora): Salba / Rineea / PSnews / MRS / Office / Family / Citygate / AFI