Viața fără Proști. 28 octombrie

“Dacă ai duce un copil din ziua de azi în clasa mea de 1-4 din anii 80 s-ar sinucide în două săptămâni. Eram toți niște vietăți cu mult mai agresive decât cei mai duri din copiii de azi. Eram, însă, și mai sănătoși la cap. Insultele se opreau când victima începea să plângă. Bătaia înceta când începea să curgă sânge. Chiar dacă sună ca dracul, ce făceam noi când ne chinuiam unii pe alții era doar socializare în vederea stabilirii ierarhiei. Porniri naturale, specifice tuturor mamiferelor gregare, lipsite de educație/dresaj și de raționamente rafinate. Nimeni nu se ura pe nimeni, iar în fața agresorilor comuni (alți copii, alți adulți), ne coalizam imediat și acționam ca un grup. Azi fix asta lipsește. Grupul nu există, fiecare copil e cu ochii în telefonul lui. Iar profesorii pun gaz pe foc. Să nu-l mai lăudăm pe premiant, că-i jignim pe cei ce nu pricep nimic. E ok să-l insultăm pe cel mai solid, că dacă ne bate îl exmatriculează. Dacă te bate un coleg nu cumva să dai și tu că amândoi veți primi o notă mai scăzută la purtare și acuzația de bullying cade din oficiu. L-ai scuturat un pic pe un elev care chinuia un elev mai mic? Nu ai făcut o faptă bună, ăla va fi considerat agresorul celui mic iar tu agresorul lui”, am scris pe PSnews.ro (link).

Am început cu asta, să nu mai uit. Deși n-am multe de spus, mi-am irosit ziua și abia am reușit să citesc câte ceva.

Notează un nume: Silvano Arierti. Psihiatru, pasionat de "suplețea psihică". Deșteptuț. Cică nu pericolele care apar peste noapte în societate ne schimbă, ci un pericol cronic, deja existent în mentalul nostru. Italianul zice că deficitul de autonomie individuală are cauze biografice, iar când societatea o ia razna e doar întărit și atunci se manifestă "suplețea psihică". Ajungi să crezi EXACT ceea ce se așteaptă ceilalți să crezi și ai șanse mari să cazi victimă problemelor care au generat contextul din narativ.

Încă un nume de notat: Doru Căstăian, despre liceenii îndemnați să învețe doar ce le place: “A te rezuma strict la ce-ţi place este o abilitate târzie, un apanaj al celor deja educati, selectivi şi conştienţi moral. Venită prea devreme, va fi ingredientul perfect pentru refuzul efortului, dificultăţilor care însoţesc orice creştere autentică. Comoditatea asta pleziristă e unul dintre inamicii progresului. Seneca spune că nu trebuie să ne încredem prea devreme în propria minte, drumul plăcerii e o fundătură în aventura formării. Una dintre marile probleme pedagogice ale epocii noastre este tocmai refuzul tot mai accentuat al efortului și extinderea gratificării imediate.”

Era să mă cert cu un amic, tobă de istorie. Șucărit nevoie mare că ucrainenii au bombardat un oraș cu populație predominant rusă, doldora de vestigii istorice, deși Europa le-a dat arme doar ca să se apere, nu ca să atace. “Dă-i în pula mea, și rușii au făcut praf orașe ucrainene”, am zis eu. “Da, mă, dar nu e corect, acum se poartă ca niște agresori primitivi”, a ricanat el. “De parcă e important pentru noi. Se bat două țări care nu ne-au plăcut niciodată și nu ne-au făcut nici un bine”, am mai zis eu și am încheiat subiectul. Iar acum mă uit cum arată, scrise, afirmațiile mele și-mi dau seama cât de tare mă obosește propaganda pe subiectul ăsta. E clar că nu se bat albul cu negrul, binele cu răul, ci gri-închis cu gri-deschis. E clar că Rusia e gri-închis și că atacul ei este injust. E clar și că la război Ucraina nu se poate ține de principii umanitare și de reguli imuabile pe timp de pace. Nu țin cu Rusia, nu vreau să câștige războiul, dar din cauza mesajelor vădit părtinitoare și obsedant de numeroase aproape că mă doare-n pulă dacă o face. Nu vreau decât ca tensiunea asta care plutește în aer să dispară. Faza e că nu cred că o să dispară. Ieri am întâlnit coloana aia de blindate franceze, am văzut pe net puzderia de echipament militar masat la frontierele noastre gata să și l-am auzit pe Putin zicând că România hm. Chiar nu poate să-l mierlească pe ăsta cineva și să ne întoarcem la ale noastre?

Cum bine zice și doamna de mai jos:

O zi de vineri cu lecturi bune îți urez.

my stuff (chestii care fac, printre altele, ca newsletterul ăsta să existe și să rămână gratuit): Muzeul Tipul Kolectionarul (prima comandă făcută azi primește o reducere de 100 de lei).

my friends (branduri care-mi plac sau ale unor prieteni și parteneri pe care am curaj să-i recomand și altora): Salba / Rineea / PSnews / MRS / Office / Family / Citygate / AFI