Viața fără Proști. 29 decembrie
Tu ce faci de revelion? Eu am de ales între o petrecere cvasi-mondenă cu tacâm, band și pula mea sau o seară inhouse cu gașcă mică, veselă, enșpe băuturi și jocuri de-alea de dezvoltare personală. Nu-s capabil să aleg, ambele variante mi se par exagerate, în fond, e vorba de o sărbătoare care nu-mi spune nimic. Singurul lucru de care sunt sigur e că nu vreau să văd oameni care se isterizează la miezul nopții ca Cenușăreasa și nu vreau să aud bubuituri de petarde. Nu mă înțelege greșit, nu-s nici deprimat nici nemulțumit de momentul ăsta, am avut un an foarte bun în 99% din lucrurile importante. Pur și simplu nu-mi place să sărbătoresc de-am pulea. O sticlă de vin, ceva proaspăt epilat și un somn de câteva ore pe ea mi se par suficiente.
Ziua de 1 ianuarie, în schimb, îmi place la nebunie. O fi și din cauză că eu asociez începuturile cu diminețile. În puține zile de 1 ianuarie n-am scris sau fotografiat ceva notabil sau n-am început proiecte care au mers brici.
Apropo de proiecte care merg. Mâine o să încerc să mediez a doua vânzare de afacere din istoria acestui newsletter. Prima a fost cafeneaua Alinei, care a sunat interesant pentru peste 30 de oameni cu care s-a așezat la discuții și care s-a vândut cu prețul calculat și propus de mine (între noi fie vorba, chiar mă pricep la asta). Acum e vorba de afacerea unui prieten de unde cumpăr frecvent chestii. Motivul vânzării: a estimat greșit cât timp îi consumă, are și alte afaceri, mai mari, plus o fetiță adorabilă, care-i face tot mai grele plecările de acasă.
Am vorbit azi cu el despre asta. Deși e mândru de business și de cifrele lui, simte că-l lasă fără abilitatea de a face lucrurile liniștit. Că-i consumă timpul zilnic, deja la cota de avarie. Că-l lasă fără fericire, subiect pe care l-am aprofundat, mai demult cu concluzia că amândoi suntem fericiți: dimineața ne trezim fără dureri de spate și cu pula sculată, ziua ne bem cafeaua cu oameni mișto, lucrăm conform conștiinței și bunului plac, copiii ne răspund cu zâmbete la zâmbete, nu avem datorii, dușmani și nici probleme de sănătate.
“O să pierd bani la vânzarea asta, dar sunt liniștit, simt că-mi răscumpăr ceva prețios pe care-l pierdusem, înțelegi?”, a zis el. Am dat din cap că da. Și eu cred că ăștia sunt cei mai mișto bani: cei pe care nu-i ai și de de care nu-ți pasă.
o zi de joi cu asta pe repeat îți urez
my stuff (chestii care fac, printre altele, ca newsletterul ăsta să existe și să rămână gratuit): Muzeul Tipul Kolectionarul
my friends (branduri care-mi plac sau ale unor prieteni și parteneri pe care am curaj să-i recomand și altora): Salba / Rineea / PSnews / MRS / Office / Family / Citygate / AFI