Viața fără Proști 3 mai 2022
Azi e 3 mai, ziua în care Cristofor Columb a descoperit Jamaica, s-a tipărit prima biblie în limba română iar Pe aripile vântului a câștigat premiul Pulitzer (alte chestii legate de 3 mai găsești aici). Ieri, însă, a fost o zi plină de minunății. Singura candidată rămasă în cursa pentru şefia Inspecţiei judiciare e o soţie de fost prefect PSD, acuzată de plagiat. În Shanghai, oricine este testat pozitiv, chiar dacă e asimptomatic, este trimis într-un centru colectiv de carantină “cu confort şi igienă variabile”, iar în Germania a ajuns 12 lei litrul de ulei de gătit.
“Țancă Ucraina” este al doilea exemplu de war-shit-content pe care l-am auzit. Primul a fost acum o lună, când un amic care joacă poker cu niște răi mi-a povestit că la ultimul joc au venit și niște traficanți, care după ce s-au spart au început să scandeze “Slava Cocaina”. Antropologic vorbind, e semn că ne obișnuim cu războiul. Mie mi se pare un semn bun. Vom fi mai calmi când/dacă va începe și la noi.
Mai ales că, digital, România este deja în război cu Rusia. Zilele astea, dacă intri pe Kolectionarul.ro și vezi mesajul Gateway Time Out să știi că rușii ne flodează și pe noi. Singura explicație pe care o găsesc este că îi deranjează accesul oricui la cele 1027 de piese de propagandă comunistă, românească sau sovietică. Pentru că cine știe istorie n-are cum să-i placă pe ruși.
Știi cine are un efect similar cu istoria? Hreanul. Am mâncat niște friptură rece cu hrean la borcan, luat cu zece lei din piață, de la o biată nimeni a bucătăriei, locul 2412 in topul Fain Daining. Interesant este că după ce mi-a explodat efectul hrean în nas, ochi, trahee, cap, pula mea, eu nu mă mai tem de nimic. Știu că e o prostie, hreanul nu are endorfine, dar așa mă simt. Simt că dacă mâine mă infectez cu covid19 sau descopăr că am cancer o să mă tratez cu Hrean și o să mă fac bine.
Nu ca puștanii de azi. Ăștia nu se mai fac bine. Am băut o cafea la 5 To Go, în drum spre bancă. La masa de lângă mine, o puștoaică grasă cât un ton și un puști slab ca o hamsie. Ea: “Nu vreau să fiu o iubită de-aia isterică, să mă cert des, că fiecare ceartă ronțăie din relație, știi?”. El: “Da, mă, eu mă duc la Electric Castle”. Ea: “Stai să-ți zic, că ești bro, nu știu cum să fac să-i zic ce accept și ce nu, ca să nu mai certăm”. El: “E nasol dacă te cerți, stai să-ți arăt ceva scârbos pe Reddit”. Am plecat și i-am lăsat discutând. Așa zic ei, puștanii, celor două monoloage pe care le-au ținut: discuție. Gizăs fachin craist.
Altfel, îți recomand să te duci:
la castelul Cantacuzino din Bușteni, unde are loc expoziția „Leonardo da Vinci – The Machines”. Niște italieni au făcut din lemn 45 de mașini proiectate în urmă cu 500 de ani de Leonardo da Vinci: şurubul lui Arhimede, schimbătorul de viteze sau ciocanul acţionat cu came, deltaplanul, paraşuta, macaraua lui Brunelleschi, fierăstrăul hidraulic, reflectorul. Detalii pe cantacuzinocastle.com.
la Subcarpați Trail Run, un concurs de alergare într-o zonă deluroasă atât de mișto încât am de gând să mă duc și să mă plimb și eu cu aparatul foto de gât.
la Bistro To Go, un fast-food deschis de un cuplu mișto, pe care-l știu de mult și care se ocupă, în perioada asta, cu reinventarea burgărului. Le-a ieșit.
O zi de marți fără proști îți urez.
*** susține acest newsletter
rugând un prieten neprost să se aboneze și el
sau accesând linkurile de mai jos:
inele vechi din argint
digi-cărți de rețete vechi
chestii noi pe kolectionarul.ro
carțile Tipul din Filme nu Există
trei prieteni vând: un BMW seria 1, o casă în Ploiești, o casă lângă Ploiești.