Viața Fără Proști 3 Martie 2022

Istoria Ucrainei. Că prea nu vorbește nimeni despre ea.

Când la noi erau daci, Ucraina de azi era parte a Sciției. Ulterior a devenit parte a Imperiului Bulgar, dar bulgarii s-au cărat când au venit hazarii. După hazari au venit slavii, cei care au vorbit prima oară despre Ucraina (în slava veche, "okraina" înseamnă "margine" sau "graniță"), dar nu ca țară, ci ca provincie a Rusiei Kievene, care includea Rusia, Belarusul și o bucată zdravănă din Polonia de azi.

Rusia Kieveană era populată de slavi care vorbeau mai multe dialecte, cam ca moldovenii, ardelenii și muntenii noștri (în caz că nu știi, și în ziua de azi un polonez se poate înțelege cu un ucrainean), iar Kievul era cel mai important oraș. Țara era condusă de varegi, un popor înrudit cu suedezii de azi, care livra lideri Rusiei Kievene așa cum livra Fanarul domnitori în Țările Române.

Pe la anul 1.100, Rusia asta mare, Kieveană, s-a spart în niște regate care se certau între ele. Noroc cu invazia mongolilor (tătarii), care le-au împăcat supunându-le pe toate. O sută de ani mai târziu, Ucraina era populată preponderent de cazaci și ruptă complet de țara-mamă. Două sute de ani mai târziu, Ucraina a fost cucerită de polonezi, apoi cedată Ducatului Lituaniei, apoi teritoriu comun al Uniunii Polono-Lituanene. Cum noii stăpâni erau catolici cât cuprinde, iar localnicii numa’ ortodoxi, s-au născut tensiuni. "Cazacii aveau tendința de a recurge la violență", scrie, adorabil, cronicarul :))))))) Acum s-a sădit în populația ucraineană ideea că nu mai vor stăpâni de nici un fel, nicicând, nicicum. Au răbdat catolicismul vreo două sute de ani, iar apoi s-au aliat cu Imperiul Rus și cu tătarii și i-au paradit pe polonezi prin una bucată război, ocazie cu care au paradit și catolicismul din Ucraina. Nu prea le-a ieșit pasența: când au terminat, Ucraina de Est a devenit proprietatea Rusiei, ca Hatmanat Cazac, iar Ucraina de Vest a fost preluată de Imperiul Austro-Ungar, care tocmai trecea pe acolo. Prin Polonia, adică.

Faza e primul lider al Hatmanatului Cazac nu era așa deștept. Când a izbucnit războiul dintre Rusia și Suedia el a jucat iar cartea independenței, așa că s-a aliat cu Suedia, care a pierdut războiul. Brusc, rușilor nu le-a mai plăcut ideea de hatmanat, și-au adus aminte că "ocraina" era a Rusiei, au suprimat folosirea limbilor locale și au purces la rusificarea populației. Treabă grea, că tocmai intra în gară Primul Război Mondial. Împărțiți în două provincii din două imperii, ucrainenii au intrat în război după cum locuiau: ăia care aparțineau Imperiului Austro-Ungar de partea Puterilor Centrale iar ceilalți de partea Antantei. Faza e că Puterile Centrale pierd războiul, începe și căcatul ăla de Revoluție Rusă, și pe fondul ăsta de haos ucrainenii, conduși de lideri destul de cretini, se organizează în câteva state: Republica Populară Ucraineană, Hatmanatul Ucrainean, Directoratul Ucrainean, Republica Sovietică Socialistă Ucraineană și Republica Populară Vest-Ucraineană. Cum nici un stătuțel d-ăsta nu a devenit puternic și nu avea lideri cunoscuți, statele ucrainene au fost făcute zob la blenderul celor ce reîmpărțeau lumea după război. Vestul teritoriului a fost încorporat în Polonia, iar Estul a format Republica Sovietică Socialistă Ucraineană.

Aici intră în scenă Stalin. Sătul de nenumăratele conflicte anterioare cu localnicii din "margine", decide să-i lase fără cap. Ca să nu greșească, toacă mărunt TOATĂ elita localnicilor. Practic, dacă erai mai deștept sau dacă aveai studii sfârșeai într-un șant cu un glonț în cap. Peste 700.000 de oameni au fost asasinați așa în anii 30, pentru că Stalin își propusese ca Ucraina să fie doar un mare teren agricol, lucrat cu țărani proști, nu vreun hub regional de idei progresiste. Avea deja Moscova, Kievul nu mai trebuia să fie vreo sculă. Aproape că i-a ieșit, dar s-a trezit la masă cu Al Doilea Război Mondial. Hitler a intrat în Polonia, a făcut-o bucăți și i-a dat Galiția lui Stalin, iar ăsta a dat-o Ucrainei Sovietice. Pe urmă Rusia ne-a luat nouă Basarabia, nordul Bucovinei și Ținutul Herța, care au fost date tot Ucrainei. Apoi nemții au invadat URSS, inclusiv Ucraina, ocazie perfectă ca naționaliștii ucraineeni să se activeze din nou și să lupte de partea Germaniei naziste împotriva Rusiei. Armata Insurecțională Ucraineană pro-Germania a avut vreo sută de mii de oameni, inclusiv Einsatzgruppen, adică acei soldați naziști specializați în uciderea evreilor (cam 500.000 de victime au făcut, de-asta tot vorbește Putin de naziștii ucraineeni, pentru că nu multe țări aliate ale Garmaniei au avut  așa ceva). Nici n-a contat că s-a terminat, războiul, armata asta a continuat să lupte împotriva rușilor până în anii 1950, când Rusia a decimat-o. În 1954, ca să ușureze rusificarea acestei nații de încăpățînați ai istoriei, Hrușciov  dă și Crimeea Ucrainei Sovietice. "Harașo cado, ă?", a zis el, convins că gata, acum i-a potolit.

I-a potolit doar un timp. A urmat perioada comunistă, ca la noi. Doar că de la “Poporului sovietic cât mai mulți tărani proști în Ucraina” s-a trecut la “poporului sovietic cât mai multe fabrici și cât mai mulți studenți dăștepți”. Asta pentru că ucrainenii sunt un popor deștept, exact ca rușilor le priesc științele exacte. Ucraina sovietică a devenit rapid un hub de academii civile și militare, fabrici de armament și tehnologii avansate, inclusiv nucleare. Al treilea arsenal militar al Europei. A treia armată a Europei. Cel mai mare grânar al Europei. Cel mai mare producător de cărbune după Germania. Rezerve de gaze și petrol cât Quatarul. Era o plăcere pentru liderii URSS să se uite la Ucraina: "Fata mea este model, se ia lumea după el".

Pe urmă a căzut comunismul. În 1990, Ucraina a zis că Gata, ea pleacă de-acasă, iese din URSS. Rușii au zis: "Stai, Franț, unde pleci, tu ai armamentul nostru nuclear, bazele noastre din Crimeea?" "Nu-mi trebuie armele, că mă fac stat neutru", a zis Ucraina. "Și cu Crimeea cum facem?". “Discutăm ulterior, dar promit să nu vă fac probleme, numai lăsați-mă să plec". Și a plecat. Pe urmă, Ucraina a intrat în criză economică, că nu mai avea piața sovietică garantată, ca înainte. Tot ca noi, și-a revenit un pic în 1996, când a bătut o monedă nouă și a scris o constituție nouă. Din păcate, tot ca noi, s-a scufundat în corupție generalizată. Privatizări greșite, oligarhi bogați, manageri proști la stat, alegeri trucate, politicieni proști cu gura mare care ar fi zis orice ca să fie aleși sau realeși. Exact ca noi, cu diferența că noi nu am avum niște părinți ruși geană pe noi, care să se uite insistent să nu cumva să ne mărităm cu cine știe ce străin.

În 2008, Ucraina anunță, ca proasta, alături de Georgia, că vrea în NATO. "Niet, că ați zis că rămâneți neutri", au zis rușii și șmaf, au invadat Georgia.

In 2013, Ucraina anunță că ar vrea în UE. "Niet", zic rușii din nou, și au invadat Crimeea.

Vă vine să credeți sau nu, dar leadership-ul Ucrainei încă nu s-a prins că țara este considerată de ruși ca parte a Marii Rusii. Că pentru ruși subiectul rușilor care nu se consideră ruși este iritant. Că ideea de teritoriu național este inacceptabilă pentru cei care ți-au tot dat teritorii, de-a lungul istoriei. Că există oameni care practică pe bune doctrina "eu te-am făcut, eu te omor". Așa că atunci când Ucraina a reînceput cu intențiile de aderare la NATO și la UE, ghici ce? Rușii au zis "niet" și....

o zi de joi fără război îți urez.

d a c ă î ț i p l a c e a c e s t n e w s l e t t e r :

* asigură-te că ești abonat

** forwardează-l unui prieten