Viața fără Proști. 3 noiembrie

Am dus pe cineva la măcelăria La Gurmandul. Iar am cerut să gust un pic și iar am cumpărat o pâine și am mâncat un tăietor plin cu mezeluri. Nu singur. Și nu m-am înșelat nici prima oară asupra gustului, musafirul meu a avut aceeași părere: marfa e bună la maxim.

Pe de altă parte, sunt sigur că mai sunt n măcelării și carmangerii care vând produse relativ sănătoase și delicioase. Dar nici eu, nici tu, probabil, nu mai cumpărăm o marfă oarecare. Cumpărăm încredere. Vrem să-l știm pe owner, să știm cum face produsele, dacă-i dă și copilului din ele, cine le mai mănâncă și dacă se pricepe vreun pic. Și vrem să gustăm. Iar gustatul a cam dispărut, în foarte puține locuri ți se mai oferă. Iar de cerut ți-e rușine să ceri, te înțeleg, și eu sunt la fel. Iar dacă tu nu oferi, nici eu nu cumpăr, iar afacerea ta nu va merge. O să faci ca tata.

Când eram mic tata a luat în arendă niște pământ, lângă Ploiești, pe care cultiva pepeni. Din august până în septembrie îi vindea la poarta casei. Făcea țanc la fiecare pepene, tăia felii și dădea să guste copiiilor, oferea câte un pepene mai mic gravidelor, etc. Asta deși era cumpătat spre zgârcit, ca orice pârlit care știe cât de greu acumulezi. Cu noi nu se purta așa. “De ce le dai la toți să guste? Că ăla gustă zilnic și nu cumpără niciodată?”, îl mai certa mama. “Lasă, mă. Lasă să guste zilnic și să vadă zilnic că-s pepeni buni. Când o fi să cumpere la cine crezi că vine?”, răspundea tata. Evident, nu s-a îmbogățit din pepeni. Dar creștea pipota în el pe stradă când îl aborda lumea: “nea Stoica, când mai aduci pepeni d-ăia buni?”. Cred că ăsta era modelul de bogăție pe care și-l dorea, de fapt. Că așa a făcut și cu noi: nu voia să fim cei mai buni, voia doar să nu fim răi și a pus pe umerii noștri povara devenirii personale, un lucru pe care acum îl dezaprob: eram prea tineri, prea proști ca să decidem bine și am făcut o droaie de alegeri greșite.

Îți mai dau un exemplu: guvernul german a anunțat că s-a ajuns la un acord asupra legalizarii canabisului în scopuri recreative. O să fie “productie si comert sub control public” si “autorizarea cumpararea si detinerea de maxim 20 de grame în vederea consumului personal”. La explicații, Germania a pus două: 1. costurile cu arestarea și deținerea celor care cumpara canabis de pe piața neagră costă Germania 20 de miliarde de euro pe an; 2. legalizarea canabisului ar putea aduce Germaniei venituri suplimentare de circa 4,7 miliarde de euro anual. Practic, politicienii germani au luat o decizie pentru niște bani, ignorând complet posibilele consecințe de altă natură: sănătate publică, business, educație, cultură civică, natalitate. Big pharma o să facă niște bani. Niște interlopi o să sărăcească și o să se apuce de altceva. Și cam atât. Prognoza optimistă pe 20 de ani: 500 miliarde euro. Prognoza pesimistă pe 20 de ani: vedem cum o să arate copiii, parcurile, laboratoarele de știință, facultățile, s-ar putea să ne coste mai mult de 500 de miliarde de euro, dar nu e treaba noastră, noi o să fim bine atunci. Bine sau morți.

Pe seară m-am uitat la un documentar despre marea ciumă, de la 1700, care a paradit un sfert din populația Londrei. History se întreabă cum au aflat britanicii că laptele de var e la fel de eficient ca cel mai scump spray bactericid contemporan, în condițiile în care nu știau nici că varul e bactericid, nici de existența bacteriilor. M-am uitat complet relaxat, că în vară am dat beciul cu var și de atunci nu mai văd strop de igrasie, mucegai, păienjeni, furnici, nimic. Mi-am adus aminte și ce ieftin a fost: 24 de lei sacul de 15 kilograme. Apoi mi-am adus aminte cum văruia casa bunica în fiecare an, cum văruiam toți pomii în copilărie, cum și la școală aveam un preș, la intrare, îmbibat în lapte de var. Pe urmă mi-am revenit, mi-am pus o palincă si am dat pe Bloomberg să aștept știrea care spune că History Channel a fost cumpărat și închis de o multinațională care face dezinfectanți. Așa ar fi corect, nu?

Îți mai las ceva interesant: vita argentiniană. Fii atent ce-a zis Răzvan Itu, directorul Federației Române de Tenis într-o discuție despre dopaj și Simona Halep. „Nouă ni s-a spus când am mers la New York sa evitam carnea de vită argentiniană pentru ca ea conține elemente care îți dau putere, substanțe asociate cu cele incluse pe lista celor interzise de agențiile mondiale anti-doping”. Pun pariu că n-ai cerut niciodată detaliile privind cum a crescut vita din care mănânci într-o cârciumă. Și că nici nu te-ai gândit că fetița ta ar putea avea mustață în clasa a 2-a în loc de a 9-a. Nici Itu nu s-a gândit să ne spună asta, până n-a venit vorba de Halep. Și nici presei nu-i vine să aprofundeze subiectul, deși declarația e deja veche de o săptămână.

Mă rog. Avem timp. Să se ocupe altcineva și să ne spună și nouă, nu?

• lăutărie americană, la rece: play de la 3.22.

O zi de joi fără proști îți urez.

my stuff (chestii care fac, printre altele, ca newsletterul ăsta să existe și să rămână gratuit): Muzeul Tipul Kolectionarul (prima comandă făcută azi primește o reducere de 100 de lei).

my friends (branduri care-mi plac sau ale unor prieteni și parteneri pe care am curaj să-i recomand și altora): Salba / Rineea / PSnews / MRS / Office / Family / Citygate / AFI