Viața fără Proști. 30 noiembrie.

O droaie de treburi rezolvate cu succes.

Am schimbat cauciucurile mașinii, le-am pus pe cele de iarnă. Debica, slovacele mele preferate, care costau 250 de lei anul trecut, costă acum 450 de lei bucata. Doar cauciucuri chinezești mai găsești sub 300 de lei și instinctul mă face să le evit.

Am fost la Mihai, prietenul meu care mă fute la cap de 6 luni să mă duc să-i evaluez colecția de vechituri. I-am dat o veste cruntă, acum nu mai are nimic mai valoros de 30 de lei bucata. Zic acum pentru că i-am cumpărat eu un afiș interbelic cu 150 de lei. Nu-mi trebuia, dar arăta chiar aiurea între toate lucrurile alea atât de ieftine.

De cel puțin 15 ani fac pe dracu’n patru să nu încep un an nou cu datorii, le simt în vârful capului. Pe aceeași logică, la final de an încerc să-mi conving datornicii să-și rezolve problema. Azi m-am ocupat de asta. Restanța aia de bani din august îmi intră până pe 20 decembrie. Cea din septembrie intră săptămâna viitoare. Rămân cu muia de la Nemo Express, care în loc de bani mi-a trimis o scrisoare de la noul administrator judiciar, să mă înscriu la masa credală. Dar per total sunt bine, mulțumesc la pandemie și la criză și la domnii polițiști că m-a făcut mai celebrar, acum mototoul meu e să știu și de banii mei, nu doar de banii pe care-i datoram.

Era cât p-aci să fac un schimb genial, în urma căruia aș fi primit un Omega din 44, dar omul se mai gândește. M-am gândit și eu ce vreau anul ăsta de Crăciun, ca șpagă. Pentru că pe mine mă caută în fiecare săptămână câte un ciudat/dubios, care vrea să vorbim ceva ocult sau vrea să șterg un text mai vechi care încă face să apară în căutările google vreo mizerie care unii o vor uitată. Și vin la mine cu tâmpenii crunte, gen vacanțe în Sardinia sau în Cuba, prostituate, co-ownership la vile prin Poiană sau prin Corfu, adică lucruri pe care nu le accept din principiu sau pentru că nu mă interesează. Ca să scap de ei, de trei ani anunț pe facebook ce-ar merge ca șpagă. Încă n-am primit nimic, dar sunt optimist. Pentru anul ăsta am anunțat că primesc un Universal Genève Aero-Compax din anii 40.

Am mai făcut ceva marți: mi-am validat cercul. Am vărsat o sticlă pe vin roșu pe mocheta din sufragerie. Pe care voiam s-o schimb la primăvară, când zugrăvesc, nu azi. Așa că am sunat doi amici să întreb de un aspirator d-ăla care spală, de împrumut. Vlad avea unul, avea și un detergent special, așa că am rezolvat mocheta în vreo două ore, sper să iasă pata aia. După aia am filozofat singurel la o mâncărică de fasole verde că marea șmecherie în viață e să ai un cerc de prieteni care te pot ajuta când ești la greu, nu imbecili care-ți fac cadou ceasul preferat.

Să nu uit: toată luna decembrie te rog să-mi trimiți la contact@bogdanstoica.ro rezoluțiile tale pentru 2023, pentru că vreau să fac cea mai tare listă posibilă și o să premiez zilnic câte una, cu un voucher de 100 de lei pe kolectionarul.ro. 30 de zile, 30 de vouchere, chiar vorbesc serios.

Pentru ziua națională am un singur sfat: te rog comandă-le părinților tăi de undeva iahnie de fasole cu cârnați. De ziua națională mai toate primăriile oferă felul ăsta de mâncare după paradă și nu mai vreau să fotografiez și anul ăsta bătrânei bătându-se pe farfuriile alea de plastic. Comandă-le de azi mâncarea, dă-le un telefon și spune-le, cum știi tu mai bine, să-și păstreze demnitatea dacă se duc la paradă. Ziua Națională nu se sărbătorește îmbrâncindu-te, cu fasole pe palton și blesteme pe buze.

O zi de miercuri fără proști îți urez.

my stuff (chestii care fac, printre altele, ca newsletterul ăsta să existe și să rămână gratuit): Muzeul Tipul Kolectionarul

my friends (branduri care-mi plac sau ale unor prieteni și parteneri pe care am curaj să-i recomand și altora): Salba / Rineea / PSnews / MRS / Office / Family / Citygate / AFI