Viața fără Proști 4 iulie 2022
M-am vaccinat.
Miercurea trecută am urcat în podul casei părinților mei, după o furtună care a umezit un tavan. Am căutat găuri, dar nu le-am găsit. Am găsit în schimb o ferestruică de ventilare, prin care furtuna nu a introdus apă niciodată, în 50 de ani, așa de bine a făcut-o meșterul ăla. Deci furtuna a fost excepțională, nu sunt probleme cronice, mi-am zis și am coborât. Nu înainte de a remarca o chestie la instalația electrică care nu mi-a plăcut și mi-am propus ca sâmbătă să remediez ce e de remediat.
Așa că sâmbătă, îmbrăcat cam ca Tarzan și pregătit psihic ca pentru o tură de tanc vara, în armată, am urcat pentru o oră în podul unde temperatura era de peste 60 de grade. Am luat la mână ce era de verificat și am îmbunătățit ce mi s-a părut mie suspect. O oră mai târziu, mai ușor cu cel puțin 2 litri de transpirație, am coborât cu altă stare de spirit și cu niște saci. Știam că podul e gol. Ei bine, nu era. Era plin de amintiri. O cutie din carton cu un pistol de vopsit, cu care tata vopsea anual magazia și gardul. O tigăiță mică, roșie, plată cât să încapă un pic de ulei și un ou ochi, în care găteam când veneam de la școală și pe care chiar eu am dus-o în pod, acum vreo 15 ani, plină cu holșuruburi. Vasul de expansiune al centralei pe păcură, construită de tata în anii 70, cam cât o valiză mai mare. Vreo 10 saci de cânepă cu care ai mei înveleau vasul de expansiune cu excepția zilei în care erau folosiți în curte, pentru acoperirea afumătorii de slană, de Crăciun.
Jos, la umbră, am stat câteva minute pe gânduri cu ochii la amintirile coborâte din pod. Pistolul ăla de vopsit arată impecabil. Tigaia - o fac ca nouă cu niște Cif. Sacii - dacă-i spăl pot să-i folosesc la orice, inclusiv la alimente. Și asta mă termină psihic. Trebuie neapărat să înțeleg cum mama dracului reușeau ai noștri să păstreze ceva zeci de ani. Nu neapărat cum de nu stricau lucrurile, ci mai ales cum de nu se plictiseau de ele? Cum de nu ziceau niciodată: “Nelo, Ioane, hai, mă, să luăm alte tigăi, alt pistol de vopsit și niște saci noi”, așa cum fiecare din noi face azi cu televizorul, hainele, mobila, telefonul. Cum naiba reușeau ei, trăind într-o lume mult mai puțin mișto decât a noastră, să fie atât de zen cu posesiile lor atât de puține și de utile, totodată? Ce-am pierdut noi față de generația anterioară? Clar e ceva important. Pentru că atunci când schimbi espressorul de cafea nu el te deranjează, ci relația ta cu el. Îi arătăm espressorului că vrem mai mult de la el, că noi suntem decidenții în relația asta, că noi avem putere de viață și de moarte asupra lui? Ce dracu’ avem, nene?
Revin la titlu. M-am murdărit ca niciodată. Am mers de-a bușilea prin toate cotloanele acelui pod, necurățat decât pe alocuri acum 15 ani când am refăcut acoperișul. M-am salutat cu praf de când eram mic și cu microbii mei din clasele primare și m-am rezgâriat în cuiele și așchiile din în care m-am zdrelit periodic cam toată copilăria și adolescența. Și uitându-mă duminică la povestea tratamentului cu fecale, care zice să-ți pui căcat deoparte când ești tânăr ca să te rejuvenezi la bătrânețe (nu m-am dilit, caută pe google), mi-am dat seama că asta mi s-a întâmplat mie, sâmbătă, în pod. Mi-am luat doza de ceva de demult care mi-a făcut bine. Dar n-a fost vorba doar de murdărie. Uite, ca să mă crezi, pun două poze cu mine, făcute după ce am coborât din pod. În stânga este gașca de microbi din copilărie jucând lapte gros și monopol cam pe tot corpul. În dreapta sunt eu. Am (foarte) aproape 50 de ani din care probabil 20 am băut, futut și pierdut nopțile cu obstinație, fața mea are riduri și cearcăne chiar și acolo unde mâna omului n-a pus încă piciorul. Spune și tu: cum e posibil să ies cu fața atât de întinsă și de zen, dintr-un prăpădit de pod? Știu femei care nu ies așa de la ritrituri de trei mii de euro, las-o’n pana mea….
o zi de luni minunată îți urez. vaccinează-te.
*******
Minunat! Da, știu ce ne zici, am comori în podul casei încă.( în afara comportamentului compulsiv/ obsesiv la cumpăraturi degeaba- cele mai multe bunuri de azi, sunt făcute să le înlocuiești la 3 ani, de ex.telefoanele).O zi excelentă, de asemenea să ai!