Viața Fără Proști 4 Martie 2022

Să n-o luați altfel decât o zic. Dar e prea mult. Încă două-trei zile și ne sufocăm de atât ucraienism. Dacă televiziunile nu iau pedala de pe Propagandă, subiectul o să se fâsâie ca știrile despre pandemie, iar ajutoarele pentru refugiați o să scadă în valori și volume. Și e rău, pentru că abia acum încep să vină refugiații ăia amărâți. Ăia care chiar au nevoie de o cratiță și 10 kile de cartofi.

LINK Șase luni de telefon Xiaomi. Foarte bun, să mă fut în el.

Mizerabilă atitudinea televiziunilor, apropo. O redacție echilibrată ar face balans între Ucraina, pandemie și criza energetică. Încă mor peste o sută de oameni pe zi în spitale, la o incidență a bolii tot mai mică. Asta înseamnă că furtul de medicamente, relele tratamente și chiulul din spitale au ajuns la cotele de dinainte de pandemie. Valeriu Gheorghiță s-a refugiat la SRI, ca să nu fie acuzat niciodată de nimic, iar eroii în halate albe au fost lăsați de capul lor. Și furnizorii de energie au fost lăsați să facă ce vor cu facturile. Pare că românilor li se arată tără(z)boiul din Ucraina ca să nu vadă cum sunt jefuiți.

LINK Amintirile din studenție de la Harkov, Ucraina, ale unui ofițer român

Mă duc spre casă. E spațiu mic pe trotuarul asta, mașini pe o parte, gard pe cealaltă. In fața mea, un bătrânel merge mult mai încet chiar decât dorința mea de a dansa pe manele. Când mă aude în spatele lui (oricum nu mergeam ca un indian subtil), oprește și întoarce capul doar pe jumătate, cat să-i văd pupila sticlind a frică. Nu zice nimic. Nici eu, deși aș face orice să scap de el și să mă întorc la mersul meu normal. Începe să meargă - dacă era posibil, în pula mea!!! - și mai încet decât înainte, și să facă acele popasuri de contrafilaj și mai des decât le făcea. Practic, mergem ca un tren greșit, cu locomotiva în spate, cu diferența că locomotiva simte dorinta de a sări cu picioarele pe vagon și a-l arunca de pe șine. Dar, cu toate presiunea din cazan, locomotiva nu șuieră, nu verbalizează, doar merge acolo, în dorul lelii. După un timp (poate chiar câteva ore, cine pula mea mai știe cat am mers în spatele mortului viu). bătrânelul se oprește, se întoarce spre mine și îngaimă "ce vrei, domnule, de la mine?". Îmi fac loc pe lângă el și trec fără să-i răspund. Nu vreau nimic de la el. Eu vreau acasă. Vreau să mă descalț și să-mi pun o palincă. Mi-a povestit azi un băiat care știe că Rusia nu se va opri până când Ucraina nu va adera, de bună voie, la CSI. Putin nu vrea război, vrea doar să-și facă propria Uniune EuroSlavă. Cu forța.

O zi de vineri fără proști îți urez.

LINK cadouri de 8 martie la preț bun pentru colege