Viața fără Proști. 5 septembrie.
Un weekend pur și simplu distopic.
Vineri am cumpărat ceva ce-mi doream din copilărie: multe timbre. Nu știu ce înseamnă multe la tine, dar la mine înseamnă cam 50 de kilograme. Vreo două trolere, de-alea mari. Am ajuns acasă cu ele, mi-am băgat nasul pe ici, pe colo, și când mi-am dat seama de amploarea încărcăturii m-am apucat de altceva, nu de sortat. Oricum o să dureze până dincolo de Crăciun să le aleg pe cele din care o să le aleg pe cele pe care merită să nu le dau rapid, if iu nou uat ai min. E foarte posibil ca abia de Paște să aflu că în septembrie 2022 mi-am cumpărat ceva mișto.
Sâmbătă am ajuns într-un loc aglomerat pe ploaie. În cinci minute eram ca o fiară. Opt din 10 bărbați purtau umbrelă. Din ăia opt, șase o purtau aiurea. Pe unul l-am înjurat, altuia i-am luat și aruncat umbrela, iar apoi, scăpat din turma aia de idioți sensibili, mi-am vărsat năduful (cam multe pule, ce-i drept) aici:
Acum sunt ceva mai pozitiv: cu atâția fragili în jur, până și eu, un bătrânel oarecare, o să mai fut ceva mișto ani buni de acum înainte.
Sâmbătă seara am păstrămit un vin bun, cu niște unii din care unul lucrează în aprovizionarea unui mare retailer și care avea televizorul deschis. Și am avut două revelații:
Pe vremuri, mass-media promova oamenii deștepți, care puteau oferi răspunsuri la întrebări de larg interes. Apoi a promovat oameni frumoși, ca publicul să simtă plăcere privindu-i. Acum promovează monștri, hidoși inclusiv la nivel mental, pentru că audiența este deja acolo, nemișcată, orice căcat i-ai oferi. Să te uiți la programele televiziunilor noastre e ca și cum ai plăti o rată: nu e nici prima oară, nici ultima, iar data viitoare va fi cam la fel. A doua revelație a venit de la băiatul ăsta, care ne-a spus niște chestii de nu mai cumperi niciodată vin românesc. Nu haleam eu nici înainte proprietarii de crame, dar acum i-aș călca în picioare. Iar presa îi cultivă masiv, acum, de exemplu, difuzează multe știri cu văicălelile lor. Cică “n-au cu cine să culeagă viile = nu mai vor românii să muncească". Nimic despre tarifele de căcat pe care javrele astea le oferă culegătorilor, nimic despre barăcile împuțite în care îi cazează, nimic despre iobăgia practicată la cules, nimic despre cotele de arendă mizerabile oferite proprietarilor de vii, nimic despre evaziunea sistemică, despre vinul falsificat sau corcit pe care-l vând, sau despre concursurile pe care le cumpără în loc să le câștige. Să cumperi de la mizeriile astea umane e ca și cum ai merge la bordel, unde nu plătești ca o tipă să-ți sugă pula, ci ca proxenetul ei să-și mai ia un ghiul.
Iar duminică am paralizat de râs citind știrile Tesla. Astea.
Wow. Parcă îi văd. Oameni duri, care au luptat în fiecare zi a vieții lor. Pentru dreptul la un latte cu scorțișoară reală, nu cu sirop de scorțișoară. Pentru un cidru din mere tibetane, ca la mama acasă. Pentru dreptul de a nu se fuma lângă ei în metavers. Cei două mii de ani de vikingăreală sălbatică sub protecția lui Thor și Odin s-au distilat într-o imensă forță brută, pe care o auzi, din zeci de voci pițigăiate, în parcare.
Băi, ăștia sunt urmașii celor ce au supus slavii sălbatici. Cei care au venit ca tăvălugul, s-au pișat pe ei de huni, de geți și de daci, s-au aciuiat cam pe unde e Kiev-ul de azi și au zis: al cui e locul ăsta, că vrem să rămânem. Duceți-vă, frate, de aici, tavarișci, că aici e locul nostru, au răspuns cazacii și slavii. Care ai vorbit, mă, să moară mă-ta, ia vino’ncoa, au mai zis vikingii și apoi i-au măcelărit, organizat, reorganizat, dresat pe slavi până i-au dat pe brazda supunerii și au pus bazele Rusiei Kievene, din care, în mod miraculos, s-au născut două popoare, nu unul: rușii și ucrainenii. Ei bine, acel popor cărora alte popoare le zicea zei a ajuns în stadiul “hai să scriem HELP în parcare”.
Gizăs.
Devine logic ce s-a întâmplat cu ai noștri, care se tem de ploaie ca de un job full-time și care cred că pe vremea lui Ceaușescu era nasol să stai în frig și întuneric ca să plătească piticul-dictator datoriile externe, dar acum este super să stai în frig și întuneric pentru că așa îl pedepsești pe Putin și salvezi planeta.
Devine logic și că e nasol ca Rafila să recomande românilor să-și procure pastilele cu iod pentru un eventual incident nuclear, dar și că e salutar demersul identic al CE de a trimite 5 milioane de pastile cu iod în Ucraina, ca mecanism de prevenire, pregătire și de răspuns la dezastre.
Devine logic și că distribuitorii de energie folosesc conceptul de piață liberă pentru a cumpăra curent cu 450 de dolari și a-l vinde oamenilor cu 2500, iar presa ia apărarea furnizorilor, nu celor care o citesc și o validează. Că dacă n-ar citi nimeni G4media, articolele alea care apără piața liberă de asaltul nenorociților de oameni ar apărea cel mult pe coli A4 lipite pe ușile de la metrou, iar lumea ar trece pe lângă ele ascultând asta:
o zi de luni fără frig și întuneric îți urez.
my stuff: muzeul brandurilor kolectionarul.ro Chef Mă-ta Mare Tipul din Filme nu Există and my friends: Rineea Clean / Salba Mariei / Family Clean / Office Dent / Restaurant Berbec / MRS Residence / AFI Ploiești Citygate-Hipodrom
