Viața fără Proști 6 aprilie 2022
Nu se poate fără proști, asta e clar. Azi mi-am găsit roata blocată la mașina parcată într-un loc unde parchez de ani de zile pentru că arată ca o parcare. O bandă la bordură, pe un bulevard cu încă două benzi plus linie de tramvai. Peste noapte a apărut un semn de oprirea interzisă iar un zelos idiot a dat dispoziție să se treacă la acțiune. De ce? Cumva, mii de accidente în zonă. Nu. Ca să ce? Ca să se folosească spațiul ăla pentru trafic? Nu. Nu există nici o explicație. Nici poliția, nici operatorul de parcări nu au habar de ce a apărut semnul ăla acolo. Despre varianta “păi parchează dincolo” nici nu vreau să aduc vorba. În orașul meu ultimul studiu de trafic s-a făcut acum 20 de ani, când numărul mașinilor era cu 200% mai mic. Nu sunt furios pentru 110 lei, cât m-a costat distracția, cât pentru lipsa totală de respect a autorității locale pentru contribuabili. Apare un bou cu o idee, nu o comunică nimănui, și pe urmă se trece la pus capcane pentru buni-platnici. Păi și pe mă’sa cine-o fute de banii ăștia?
Și pentru că ziua a început așa - tot așa a continuat. Am vrut să fac ordine într-un lot de obiecte vechi și mi-a ieșit de parcă eram retardat și cu două de stânga. Două ore mai târziu pusesem patru obiecte într-o cutie și bramburisem complet conținutul din alte câteva. Apoi m-am dus cu #magirl să-și ia ceva cosmetice dintr-o farmacie unde am reușit să o sperii pe farmacistă. O fătucă de-asta, doctă, cu ochelari, talie și buze subțiri. Magirl voia doar nu știu ce, eu insistam să-și ia și o nuștiuce de uz profilactic îndelungat, am pus o întrebare și pe urmă a tunat. Serios. Farmacista aia de 45 de kilograme vorbea cum urla Cătălin Zmărăndescu la tii gei mails. Normal că am tresărit, am avut toată viața spaima asta de femei-bărbat, spaima că într-o zi s-ar putea să-mi sugă pula o tipă iar la final să-mi zică zâmbind: “noroc, Bogdane, Fane sunt, din Dămăroaia, cine ți-a mai supt aici că n-a făcut bine?”. Iar când am tresărit, ea a crezut că mă nemulțumește răspunsul ei și…. Duamne!!!
Am ajuns acasă unde am continuat să fac nimic cu mare talent. Pe la 9 am deschis televizorul, la timp să-l văd (iar!) pe tii gei mails. Era furios: “nu-mi plac oamenii care au defectul să creadă că au dreptate dar de fapt n-au”. Wow. Am simțit că am citit filozofie degeaba, toată viața. N-o să mai citesc de azi încolo, pula mea, tii gei mails e suficient. Sau, cum ar zice el: “mă enervează cărți întregi care eu le zic în șaiș’pe cuvinte”.
Acum filozofez ca boul: este posibil ca un singur prost să-ți fută direcția pe întreaga zi? Ca o singură întâmplare, nici măcar una importantă, să-ți mute ueizul destinului spre haos? Cât de temporare sunt devierile astea? După ce o să-mi dau seama că s-a terminat? Am belit-o sau o să se termine cu bine? Eu sper în a doua variantă: când am cunoscut-o pe #loveofmylife eram tot într-o deviere de traseu, sătul de pizdă ca Dragnea de #muiepsd. Și-a fost bine.
o zi de miercuri fără proști îți urez.
*** susține acest newsletter accesând linkurile de mai jos
Te-am descoperit prin jurul starii natiei. Nu te-am mai auzit pe acolo dar am continuat cu newsleterul tau, decii pozitiv. de cand a disparut podcastul cu seminte nu am mai ascultat nici natia. Acum nedumerirea mea, fara a fi pudic, care este rolul semantic, publicistic, psihologic, sexologic al defilarilor de puli, futui si morti intr-un text, video, podcast. stiu textul, nu iti place, schimba postul, dar … toti cei care ar merita sa asculte si sa primeasca obiectele tale sexual contondente nu sunt aici. Ei vor continua sa existe fara macar sa iti stie frustrarile sau sa simta cate puli le-ai aruncat pe fata si pe ceafa.Daca s-ar putea, hai sa depulitizam aceasta zona si sa declaram o neutralitate sexual lingvistica. Macar pana in ultima noapte de razboi din primavara cand o voce celebra din timpuri trecute va spune celui care a incalcat pactul: “capul tau sub clar de luna seamana cu un cap de …”
Cuvintele magice: " Polizor unghiular cu acumulator "