Viața fără Proști. 6 octombrie.

N-am, mă, nimic. Apreciez că mi-ai scris, dar mă și enervează, că ieri am formulat clar să nu intri în panică, n-am pățit nimic neașteptat sau pentru care nu eram oarecum pregătit. Am primit doar o veste proastă, nu vreun virus, nu vreo sabie în gât, nu vreun dosar penal, nu am făcut accident, icter sau depresie. Ieri mă simțeam la fel ca atunci când mi-am străpuns palma cu o creangă groasă cât un pix. Azi mă simt ca în momentul în care am scos-o, cu o forfecuță, atent să nu mă vadă #magirl și să leșine. Încă două zile și o să-mi pot folosi palma la …. orice! :)))

Ieri doar am analizat cum mă simt, pentru că primesc foarte rar vești proaste. Am o viață bună: singurii oameni importanți pentru mine mă iubesc, trăiesc din activități pe care-mi place să le fac, nu am proști în anturaj, de inamici mă doare-n cot, iar pula se scoală în fiecare dimineață, așa cum am stabilit. Ce motive aș avea să leșin ca o gladiolă de la o singură veste proastă în ultimii 10 ani? Iar după ce leșin, ce să fac? Depresie, ca orice fraier?

Dacă vrei, îți propun să rediscutăm despre depresie, boala care nu există decât când ai timp liber sau când ești legat de un pat fără posibilitatea să te fuți, să bei sau să mănânci ecler. Pe bune, nici o veste proastă n-ar trebui să te deprime. Veștile proaste te privează de ceva, nu de tot. Rămân destule, pe pământul ăsta minunat, pe care Putin vrea să-l facă praf, cu care să-ți menții mintea în stare bună.

O reglăm și cu Putin: nu, nu cred că o să câștige, mă deranjează doar că este subevaluat ca pericol. Nu mai are cum să câștige. Armata ucraineană de azi este cea mai puternică, numeroasă și bine dotată armată din Europa. Rușii mai au doar vopseaua pe tancuri. Ucrainenii sunt motivați, ei nu. Unii vor răzbunare, ceilalți vor să scape cu viață. Putin a pierdut deja, ca o echipă de baschet condusă cu 10 puncte cu doar un minut înainte de final. Nu mai e timp de patru atacuri, soldate cu trei coșuri de trei puncte plus un fault executat perfect. Și fix ăsta este motivul pentru care vorbesc despre ruși ca despre un pericol. Ăsta și Piticu.

Piticu era un băiat scund de la mine de pe stradă. Ușor de bătut în modul convențional. Problema era că Piticu nu accepta că l-ai bătut. Și dacă vedea că nu face față la pumni și picioare, punea mâna pe ceva și dădea. O bordură. O rangă. Am văzut cel puțin 10 tentative de omor la băiatul ăsta înainte să împlinească 14 ani. Și ghici ce? Toți ne temeam de el. Știam, de exemplu, că dacă te bate Florin cazi de la al doilea pumn, îl opresc băieții, te dau cu apă și gata, că Florin nu era psihopat, știa codul, devii prieten cu cine te bați. Însă dacă te bătea Piticu, riscai să nu te mai ridici niciodată de pe jos.

Mai pe scurt, mi-e teamă că Putin nu știe să piardă. Că o să dea o zmetie chiar cu riscul ca Occidentul să distrugă complet Rusia. Iar dacă o dă, nu de norul de radiații mi-e frică. Ci de oamenii care se pregătesc pentru norul de radiații. Cred și că România va intra într-o anarhie teribilă, de câteva luni și dracu’ știe cum o să fie după, în contextul ăsta în care azi nu știi nici cât costă curentul. Apropo, mi-a arătat cineva: la Mega, cea mai proastă brânză de la la Napolact este deja 84 de lei kilogramul.

Reiau exercițiul anterior: am niște bani, am niște cash, am cumpărat niște chestii, deci nu mi-e frică că o să-mi fie foarte rău. Mă enervează însă teribil impredictibilitatea la care ne-au abonat politicienii și presa, ocupați doar să cânte prematur victoria. Pula mea: dacă vorbim de o victorie de tip medical, în care operația reușește dar pacientul nu, cum îi va folosi asta fiicei mele, de exemplu?

Mă mai enervează ceva: lipsa totală de viziune strategică a oamenilor. Te anunță unii de 6 luni că o să-ți crească facturile și nu faci nimic în sensul ăsta? Afli zilnic că se scumpesc chestii vitale și nu faci nimic să câștigi mai mult? Cresc ăștia dobânzile zilnic și tu tragi ca maniacul de cardul ăla de credit? Când dracu am devenit o nație de oligofreni ca americanii când le-au căzut băncile pe jos, în 2008? Noi eram ăia cu drobul de sare, cu precauția, cu paranoia, cum am ajuns să ne drogăm cu știri false?

“Noi mărim dobânda ca lumea să cumpere mai puțin cu banii pe care nu-i are și astfel să temperăm inflația, iar oamenii cumpără și mai mult de frică că lucrurile se vor scumpi și mai tare. Suntem o națieeee….”, mi-a zis recent unul din puținii bancheri din anturajul meu. “Mai dă-te’n pula mea de samariteam la costum scump. Ia uite cine voia binele umanității: băncile”, i-am zis eu. Pe urmă am terminat sticla de vin și ne-am cărat acasă.

O zi de joi cu decizii strategice îți urez.

my stuff: muzeul brandurilor kolectionarul.ro tipul din filme nu există

my friends: Rineea Clean / Salba Mariei / Family Clean / Office Dent / Restaurant Berbec / MRS Residence / AFI Ploiești / Citygate-Hipodrom