Viața fără Proști. 7 martie.

Deci aș vrea să știu și io cine mi-a furat lunea! Serios. Acuș era 7 dimineața, acu’ s-a făcut 7 seara. Și n-am făcut nimic notabil: o întâlnire cu un client, ITP-ul la mașină, niște plăți la ghișee, niște cărți vechi pe site, sală, textul pentru PSnews, asta. Și a fost și cu nervi, cu de-astea. Uite, un exemplu:

Nu mi-am putut lua ochii de la panoul ăsta, de la ITP. Îmi venea să-l smulg și să-l calc în picioare. Cum să nu pui toate siglele rotunde pe același rând? Cum să fie una mai mare, una mai mică? Cum să nu fie aliniate pe orizontală? De ce la unii ai și logo și nume, iar la alții doar logo? Unde o să ajungem, dacă ne batem joc în halul ăsta de regulile elementare ale designului?

O rază de lumină a venit de la Mihai, care mi-a găsit un pickup mic cu difuzoare incorporate. Mulțumesc, Mihai, o să caut modelul ăsta la alt seller, de la eMAG n-o să cumpăr nimic, niciodată.

Chiar: și-așa n-am multe de povestit azi. Hai să-ți povestesc de ce muie eMAG forever.

2016. Scosesem cartea și bușisem cu ea piața de carte ca un boss: mii de precomenzi, de la cititorii de pe blog. Cărți cu mii de precomenzi au mai fost în piață: Harry Potter, Dune... Români, debutanți? Niciodată. Editura era în delir, iar eu relativ mulțumit, pentru că genul ăsta de celebritate fizică, când îți este rupt tricoul în lift, ești adulmecat în aglomerație și găsești pizde nebune dormind pe pragul ușii nu e așa cool cum pare.

Nu trec două-trei săptămâni și editura mă anunță că eMAG vrea un număr mare de cărți. Eu zic “nu”, din motive foarte practice. În planul inițial cartea urma să se vândă online doar la mine pe site și pe site-ul editurii, urmând să încasez 50% din prețul de copertă, pe când la cărțile din librării și de pe site-urile lor urma să iau doar 15%. Eram perfect conștient că eMAG ar reduce numărul cumpărătorilor din online, așa că nu vedeam de ce să-mi dau singur una la finanțe?

“Nu se poate nu, avem și alte cărți la ei, hai să vorbim”, mi-a zis editura. Mbineee. Și ne-am dus. Aveau sediul pe la Pulamea Business Park, multe clădiri de birouri una lângă alta, cu spații mici între ele. Intrăm, etajul, camera, uite-i: o tipă și niște tipi. Head of books, head of seils, head of pula mea. Și uite cum suna propunerea lor: noi să le dăm două mii de cărți și ei să ne dea muie, adică nu banii pe ele, ci banner pe homepage și în newsletter, că ei un milion de unici pe zi, plus că au voie să combine cartea cu alte titluri. A durat ceva până să zică toate astea în corporateză, suficient cât să calculez că si eu si editura pierdem câte 50% din 2.000 cărți x 8 euro, adică 8 mii de euro fiecare. Iar eMAG urma să câștige 2.000 de cărți x 8 euro plus x 2.000-3.000 de cărți de căcat ale altor autori care vor fi vândute la pachet cu a mea x 8 euro. Per total, muia eMAG valora 25-30.000 de euro.

Băi, nu-mi venea să cred. O corporație cu sute de milioane de euro în cont voia să ia niște mărunțiș de la un tip de profesie “talentat la scris cu Opel” doar așa, pentru că putea, nu pentru că avea nevoie. Mentalitate de proxenet d-ăla jegos: indiferent dacă fetele au supt sau nu ceva în ziua aia, dacă au fost la ciclu sau nu, el trebuie să-și primească banii. N-am făcut niciodată sex pe bani, dar știu mediul, tarifele (un amic bogat colecționează așa ceva, și-a propus să fută toată creme-de-la-creme pizdissului românesc). Ei bine, o escortă de top-top-lux, cu care poți merge liniștit la board-uri de fonduri de investiții, la curse la Ascot sau la Opera din Milano, pentru că nu te face de râs, fata a terminat finanțe-bănci, citește de rupe și vorbește 4 limbi la fel de genial cum te fute, te poate costa de la 10.000 la 20.000 de euro. Pe zi. Or, pe mine, cei de partea cealaltă a mesei voiau să ia mai mult. Așa că, flatat peste măsură, s-ar putea să le fi zis celor de la eMAG ceva de genul: “ok, și de banii ăștia care din voi îmi suge pula?”. Sincer, nici nu mai țin minte exact ce-am zis eu și ce-au zis ei, că-s bătrân și au trecut niște ani de atunci. Știu sigur că am ieșit să fumez iar editura a rămas să mai discute puțin. Iar când am plecat de acolo am zis editurii că dacă pune cartea pe eMAG nu mă mai simt ok cu colaborarea noastră. Până la urmă s-a ajuns la un compromis, s-au trimis foarte puține cărți, pe care eMAG nu s-a rupt în figuri să le promoveze vândă cu faimosul banner de opt mii de euro, cred că din motive de chimie între noi, că jignire, că ce-i asta, că nu așa se face business. De-astea, să moară mama și frații mei în corporateză. Ce zice orice lepră când nu vede banii.

De atunci încoace, am auzit n povești cu modul în care eMAG negociază cu cei cu care face afaceri: înghesuie, presează, concurează neloial, scumpește, inventează taxe, comisioane, rebate-uri, orice ca să bani-bani-bani, mulți-mulți bani. Eu nu halesc genul ăsta de oameni și nu-i finanțez, plus că interlopi jăpcari și recuperatori am și aici, la Ploiești, nu e nevoie să mă duc la Pulamea Business Park. Așa că, dacă pickup-ul ăla e 400 de lei pe eMAG, sigur îl găsesc cu 350 de lei în altă parte, deși sunt dispus să-l iau și cu 500 de lei de la o companie locală, o cunoștință, un prieten. Niște oameni, nu niște costume care-și injectează bani în venă. Nu?

O zi de marți fără jigodii lacome îți urez.

Îți mulțumesc că m-ai citit și azi. Dacă ți-a plăcut, abonează-te la acest newsletter sau abonează pe cineva cu gusturi similare la lecturi. Poți deveni abonat plătitor dacă simți că newsletterul ăsta îți folosește la ceva și/sau dacă vrei reduceri de 100 de lei la comenzi de peste 400 de lei. Dacă ai întrebari/idei/propuneri: contact arond bogdanstoica.ro.

my stuff & my friends: AFI / Citygate / FamilyClean / Kolectionarul / MecumPorto / MRS / Muzeul / Officedent / PSnews / Rineea / SalbaMariei / Tipul / TikTok