Am mâncat duminică un pilaf cu murături și m-am cutremurat citind cât de dure sunt sancțiunile ING Bank la adresa Rusiei. Fiți atenți: banca nu mai face tranzacții în ruble în afara Rusiei și nici tranzacții în euro sau dolari pe teritoriul Rusiei. Un fel de: "nu vindem plăci de snowboard vara, în Vama Veche și nu închiriem saltele de plajă iarna, în Poiana Brașov oricât ne-ați ruga". Chiar mi-am adus aminte, când eram în Tokio, ce disperat eram să plătesc peste tot numai cu lei românești (!!!). Dacă ți se pare incredibil curajul ING Bank în relația cu regimul lui Putin ești doar un superficial. ING Bank a mai dus o bătălie similară. În 2019, ING Bank a spălat impecabil vreun miliard de euro mafiei ruse, care, știm cu toții, face tot ce poate pentru democratizarea Rusiei. Căutați pe google "troika laundromat“ dacă nu credeți.
Unul din cele mai mari mistere ale comunismului: de ce apărea rățoiul Donald, exponent - nu-i așa? - al capitalismului sălbatic al imperialiștilor americani - pe coperțile manualelor comuniste, din care șoimii patriei, pionierii și uteciștii învățau în fiecare zi cât de măreață este calea sovietică pe care pășeam îndrumați de tovarășul Nicolae Ceaușescu. Pula mea. Păi nu rezolv eu marile mistere?
Tot duminică am primit vestea pe care o aștept de trei luni: am sub 85 de kilograme. Azi dimineață aveam 85 îmbrăcat, încălțat, și nu eram în șlapi și bermude. Cum am ajuns aici, de la 90 și? Simplu: în timpul săptămânii n-am mai mâncat carne și pâine. Când mi-e poftă de carne mănânc ouă. Când mi-e poftă de pâine mănânc mămăligă, care merge de minune cu ouă. A ajutat și faptul că am învățat să fac ciorbă de cartofi. Care nu merge cu mămăligă, din păcate.
LINK: un mic tezaur de vechi rețete românești
Acum vreo 5 ani, niște istorici americani au venit cu teoria că președintele Georgiei a fost manipulat de unii din consilierii săi, agenți acoperiți KGB, să provoace Rusia, pentru ca Rusia să aibă un pretext să invadeze Georgia. Mi-am adus aminte de asta după ce l-am văzut pe Zelenski cum ceartă NATO că nu face ce vrea el. Și mi-am mai adus aminte de ceva. De transatlanticul Normandie, cel mai opulent vas de pasageri din lumea anilor 30. A început să facă sejururi de lux în 1935. Era în SUA în 1940, când Franța s-a predat Germaniei, așa că a fost confiscat, transformat în transportor de trupe și apoi tăiat și dus la fier vechi.
LINK: cum a fost primul sejur pe Normandie
Vineri am văzut două știri: 1. Un oligarh rus d-ăla de pute de bani s-a spânzurat în grădina din Anglia din cauza războiului din Ucraina. 2. Mai multe sute de mii de români au epuizat stocurile de iod, cu care vor să se apere de bombele nucleare. Numa’ proști, ai zice. Așa e. Dar între un prost pesimist și unul optimist al doilea e adorabil. Mentalitatea din spatele achiziției de iod este megapozitivă. E un semn că nația asta e vie și vrea să rămână așa. Că nici amenințarea cu extincția nu e suficient de nasoală cât să clatine optimismul românesc. Și, oricum, nu românii sunt de vină că-s proști. Când o mare parte din popor face ceva greșit e un semn că statul e un muist incapabil să comunice lucruri simple. Iohannis, Ciucă, Rafila, Raed, Gheorghiță trebuiau să prevină efectele psihozei nucleare, mai ales că a fost indusă de televiziunile lor de căcat, și să comunice eficient înainte să se vândă milioane de tone de iod. Ei sunt responsabili că unii o să-și facă tiroida cât o minge de baschet.
O zi de luni fără proști îți urez.
De parca am fi singurii. Cand a fost criza din Cuba, muricanii erau obsedati sa faca buncare