Viața fără Proști. 7 septembrie.

Gata, acum pot să spun. Am vrut să-ți spun de pe 25 iulie, dar mi-era că nu mai iese. Am vrut să-ți zic și pe 25 august, dar eram atât de relaxat încât aproape că m-am lăsat. Acum sunt sigur că va dura cel puțin până mâine, deci pot să-ți spun.

M-am despărțit.

La început eram superbine unul cu altul. Eu îi ofeream tot ce-și dorea, iar ea mă reprezenta așa cum îmi place: cu decență. Fără apariții ostentative, fără bășini. Pe urmă a început să se poarte ciudat. Că ce, ea de ce să nu vină? Ce, ea de ce să nu fie băgată în seamă? Nu știu de ce am cedat mofturilor ei idioate, era clar că avem amândoi de pierdut, dar am cedat. Și ghici ce? Problema a luat amploare. De unde înainte mă duceam singur, acum ajungea înaintea mea acolo. Dar cumva nu mi-am dat seama cât de nasoală e situația până am văzut-o într-o poză unde râdea ca proasta, proțăpită în fața mea.

De burtă vorbesc.

Eu chestii de-astea nu accept. Așa că am dus-o cu forța la sală.

Nu mă pricep la cinetică, sport, chestii. Am încercat să reproduc pe aparatele alea rutina din armată, că-mi aduc aminte foarte bine cât de eficientă era și ce pătrățele făcusem toți. Așa că am purtat cu mine următorul dialog:

• Ce vreau eu?

• Să scap de burtă.

• Cum scapi de burtă?

• Transpiri și obosești.

• Cum faci asta repede?

• Pe cele mai nasoale aparate.

Și gata. Asta a fost. Am tras de alea cum aș fute la Monica Bellucci, sau cum dă surdu’n tobă. În prima zi am terminat energia în 30 de minute. O săptămână mi-a luat să ajung la 40. Apoi la o oră. Abia apoi am putut să trec de 20 de kilograme încărcare pe aparat. Chiar mă miram: eu pot să trag de grinzi de 80 de kilograme toată ziua, singurel, iar aici mă înțepenesc în ceva cât trei baxuri de apă.

Pe 10 august am împlinit două săptămâni și m-am urcat pe cântar: minus 2. Clar, sala folosea, dar lipsea disciplina culinară. Degeaba tragi pe banda aia de 150 de calorii dacă ieși de acolo și rupi pateurile pe cerul gurii. Așa că am devenit mai atent la mâncare și am continuat cu sala. Pe 25 august m-am cântărit din nou: minus 5. E bine, cocoș, gata.

Băi, și gata a fost. Nu m-am dus 3 zile la sală, iar când am trecut pe lângă oglindă, ghici cine râdea la mine, ca proasta? Tâmpita aia.

Am reluat sala. Fără sincope, fără scuze. Mi-am luat și o vestă de 10 kilograme, știi ce nasol faci 50 de abdomene cu ea? Dar știi ce mișto e când termini și o dai jos? E exact ca atunci când termini în Monica Bellucci!!!

Acum ar trebui să scriu că mă simt mai bine, că sunt mai sprinten, că beau moderat, că fumez mai puțin și că fut mai bine. Ca să faci și tu sport, să fie un text motivațional. Băi, nu. Nu simt nici o schimbare. Băutul și fututul îmi ies rezonabil și acum, exact ca înainte. Doar că acum sunt doar eu și tipa, nu mă mai trezesc cu burta aia insolentă în pat, la duș, la de-astea.

Acum ar fi fost logic să pun o poză cu mine, nu? Mbine.

Tare, nu? Am glumit. Mai bine îți dau să asculți un cântec bun când NU mergi la sală.

o zi de miercuri fără burtă îți urez.

my stuff: muzeul brandurilor kolectionarul.ro Chef Mă-ta Mare Tipul din Filme nu Există and my friends: Rineea Clean / Salba Mariei / Family Clean / Office Dent / Restaurant Berbec / MRS Residence / AFI Ploiești Citygate-Hipodrom