Viața fără Proști. 9 februarie.

Șapte seara. Mort de foame și obosit la maxim intru pe ușă pornit să nu fac duș, să comand ditamai pizza, nu scriu pentru psnews, nici la newsletter, să-mi bag pula și gata, ce, n-am și eu voie la o pauză? Așezat pe canapea, intru în depresie. Dacă comanzi o pizza o mănânci pe toată, iar pui un chil de burtă pe burtă. Dacă nu scrii o să te simți aiurea mâine. Dacă nu faci duș o să puți, dobitocule. Dar tot nu m-am ridicat de-acolo până nu mi-am amintit de “ia să văd, mori?”. Cea mai faimoasă mantră a Casei Regale Stoica. Erai pus să faci lecții, să urci porumbul în pătul, să umpli sifoanele, să ai grijă de verișori. Tu protestai: că nu am cum, că nu știu, că nu pot, dar mereu venea nikorotikava, fulgerător: “ba faci. ia să văd, mori?”. De prisos să spun că în fiecare zi a copilăriei mele am constatat că nu mor dacă fac și ce n-am chef.

lingură mea de ciorbar profesionist, cu mâner ergonomic

Cu legumele din frigider am încropit de-o supă de legume, ocazie cu care am descoperit ce morcovi buni am. Ronțăind o parte din morcovi am scăpat de foame și am avut chef de duș. După duș am avut chef de editorialul pentru PSnews, scriu și asta, opresc focul la supă, iar după aia sortez pozele făcute azi. Îmi rămâne timp și de citit, poate și de-o pălincă, iar mâine n-o să am nici un motiv să evit vreun telefon, vreun email sau vreo persoană. Așa că sfatul de azi ar fi ăsta: fă cu prioritate lucrurile care te bântuie dar de care n-ai chef. Undeva pe-acolo, prin capul tău, e versiunea ta bună, de la ea vin toate ideile cu efecte bune pe termen lung. Sigur că e mai ușor să le satisfaci pe cele care aduc satisfacție acum: ceva gustos pe limbă, ceva sățios în stomac, ceva moale sub spate și ceva strâmt în jurul pulii. Da, sunt mișto rău, dar în foarte puține cazuri duc la evoluție, de obicei duc la anihilarea versiunii tale bune. Fă-le întâi pe-alea de mai sus și o să-ți iasă mai bine astea. Sau fă-le doar p-astea și mâine o să fii gras(ă), promiscuu(ă) și pro(a)st(ă). Treaba ta.

Am și o poveste mai veselă: azi am întâlnit cei mai plini de bun simț oameni primitivi din viața mea. Dus de Nikon, am mâncat într-o cantinuță de șantier, alături de șase băieți cu salopete dar fără dinți. Mâncarea - absolut delicioasă. Dialog: zero, se uitau la tv cum mă uit eu la o Dacia 1100. Așa, animale prăfoase cum erau, n-au ezitat să-mi ureze poftă bună când am pus mâna pe lingură (bineînțeles că eu uitasem să le urez lor același lucru, deși eram ultimul venit), iar când unul dintre ei a vrut să tragă două-trei bășini, s-a dus la mesele de pe partea cealaltă a cantinuței. Spune și tu dacă nu a fost un gest superdrăguț. A fost ca și cum un cimpanzeu i-ar fi smuls brațele altuia (așa se bat cimpanzeii, nu inventez nimic), iar apoi l-ar fi hrănit, delicat, cu banane.

o zi de joi cu bășinoși manierați îți urez.

Îți mulțumesc pentru că m-ai citit și azi. Dacă ți-a plăcut, abonează-te la acest newsletter sau abonează pe cineva cu gusturi similare la lecturi.

… iar dacă ai întrebari/idei/propuneri: contact arond bogdanstoica.ro.

my stuff & my friends (branduri care-mi plac sau ale unor prieteni și parteneri pe care am curaj să-i recomand și altora și care fac, printre altele, ca newsletterul ăsta să existe și să rămână gratuit): AFI / Citygate / FamilyClean / Kolectionarul / MecumPorto / MRS / Muzeul / Officedent / PSnews / Rineea / SalbaMariei / Tipul / TikTok