Viața fără Proști. 9 iunie

relația dintre grași și mirosuri, dintre ucraina și pirahna, unde găsești vită kobe, ce-s alea fitoncide și la ce-s bune

Îți mulțumesc că citești asta. Dacă-ți place dă-i un share, abonează-te sau abonează-te la versiunea extinsă, în care plătești pentru lecturi rare, din surse încă nedigitalizate. Cum ar veni, plătești dar și primești. În plus, abonații plătitori au reduceri permanente pe www.kolectionarul.ro (discount egal cu ziua în care faci comanda: 2% pe 2 ale lunii, 11% pe 11 ale lunii, 30% pe 30 ale lunii, dacă folosești aceeași adresă de email cu care te-ai abonat aici).

Am reluat Nikonul cu mine peste tot, pentru că mi s-a făcut poftă de streetphoto. Seara stau și mă uit la cadre, iar peste ăsta n-am putut să trec, fără să-mi dau seama de ce. M-am prins a doua zi: toți sunt grași.

Și mi-am adus aminte de o chestie extraordinară auzită la Florin Călinescu: că poți să-ți dai seama că mâncăm greșit după cum mirosim: “Tata și mama munceau toată ziua. Muncă grea, fizică, la țară, și nu miroseau atât de urât cât miroase azi un orășean”. Așa e! Bunicul și bunica nu aveau noțiunea unui deodorant, iar în cursul săptămânii se spălau doar pe mîini, față și picioare, dar îmi aduc aminte că nu miroseau urât. Bunica, cel puțin, mirosea demențial, a flori și/sau a gogoși. În plus, în ultimii 20 de ani am intrat după vechituri în sute de case locuite de bătrâni și în nici una nu m-am lovit de vreo haină care să miroasă ca ciorapii mei într-o zi lungă. Problema e că nu suntem doar grași de la chimicale de căcat. Suntem și proști.

Washington Post a anunțat joi că a început contraofensiva ucraineană. Sursa: 4 ofițeri ucraineni, sub protecția anonimatului. :))) Pentru cei nu știu: secretul militar pe timp de război este absolut, dacă-l divulgi ești împușcat pentru înaltă trădare. Mă îndoiesc sincer că 4 ofițeri ucraineni și-au pus viața în par de dragul Washington Post. Cel mai probabil, americanii pun astfel presiune pe ucraineni să declare că au început operațiunea chiar dacă nu au început-o. Cineva a devenit nerăbdător. (ignoră că ți-am scris, mai demult, că ceva decisiv trebuie să se petreacă până pe 15 iunie astfel ca la toamnă să se tragă la poartă finalul).

Ni s-a scufundat un Pirahna (un transportor blindat al dracului de scump) în Dunăre, la exercițiile NATO. Și azi aflăm nu numai că n-are flotabilitate, ci și că nu poate urca rampe lungi și nu poate opri în pante abrupte. E bun în deșert, pe câmp și cam atât. Dacă-l pui lângă Saur, transportorul românesc, pierde puncte la toate categoriile, mai puțin la blindaj. Ce crezi, presa pune întrebări pe tema contractului Pirahna de 600 de milioane de euro? Sigur că nu. Dar AUR și USR, care ar avea astfel ocazia să spună că tandemul CiucăLacu e varză? Sigur că nu.

S-a sinucis un designer de modă. Pun pariu pe ce vreți voi că o să fie vorba despre cât de rea a fost societatea cu el, ca membru al unei minorități. Nu despre modul de viață autodistructiv. Pastilele și drogurile nu au nici o legătură, ele sunt bune, consumați-le în continuare.

Un tip care s-a urcat cu un minicamion pe mașina condusă de fosta lui soție va fi cercetat în stare de libertate. Un judecător român plătit cu 5.000 de euro pe lună și care așteaptă o pensie de 4.000 de euro lunar a decis așa, iar decizia lui a fost primită fără comentarii. Haios. Când un viceprimar de comună cumpără 14 de borduri scumpe aflăm numele, adresa, averea, cu ce se ocupă rudele lui, etc. Când un judecător o face de oaie nu aflăm nimic, să nu aducem atingere justiției.

Am și o veste bună. JW Steakhouse, de la Marriott, a devenit primul local din România acreditat să vândă mâncare din vită Kobe. Mai sunt cârciumi cu de-asta în meniu, dar n-au acreditare. Sau au carne falsă de Kobe, dracu’ știe. Eu sunt curios doar cât costă. Cea mai scumpă vită pe care am mâncat-o era argentiniană și m-a costat 1.100 de lei (două porții) și chiar însoțită de un vin italian de 600 de lei sticla nu m-a dat pe spate. Dar nu cred că am voie să vorbesc despre asta. Când nu-ți place ceva scump e semn că nu te pricepi, ești de la țară. Trebuie să-ți placă dacă e scump, n-auzi că-i de-aia?

După paywall ți-am pus azi un reportaj sovietic din 1959 despre savanții ucraineni specializați în fitoncide. Părea un fals, la primele fraze, dar pe urmă am gugălit subiectul și se pare că nu e tocmai o petardă. Fitoncidele există, sunt pe bune. Clinica aia chiar a existat, la fel și savantul-șef. Dacă adaug și am mai citit și în alte locuri că slavii n-au renunțat niciodată să se specializeze academic în plante de leac - înclin să cred că povestea a fost pe bune.

O zi de vineri cu bani cheltuiți cu o pizdă mișto, nu pe vită Kobe, îți doresc.

Acum ar fi mișto să deschizi și linkurile care urmează: FamilyClean și Rineea Clean (clinări de pantofi, haine, textile horeca și covoare); MecumPorto și Salba Mariei (artă vizuală și bijuterii handmade din argint); Muzeul Brandurilor îmi aparține, pe PSnews scriu zilnic iar Officedent e cea mai tare clinică de stomatologie pe care o știu, cu sensei în stomatologie și prețuri normale. Adaug și avertismentul: dacă îți plac reproducerile de postere din Cărturești și decorațiunile de pvc din Zara Home nu intra niciodată pe Kolectionarul.ro

Fitoncidele

La clinica de chirurgie a institutului de medicină din Kiev bolnavul a fost adus fără cunoştinţă. Pe fişe scria: „Bolnavul K., in virstă de 24 de ani, are arsuri de gradul trei provocate de explozia unui rezervor cu benzină. Peste 60% din suprafaţa corpului are arsuri. A fost adus la clinică două ore după accident, într-o stare extrem de gravă, temperatura 40°, delirează".