Abonamentul plătit la acest newsletter îți scoate lunar din buzunar cam 50 de lei. De banii ăștia, primești lunar peste 100 de resurse istorice de negăsit în altă parte pe net, cu care îți poți îmbunătăți viața, sănătatea, aspectul, poți face conținut online sau care te vor face cult în cap și deștept.
Hai să-ți prezint marea mea afacere circulară, care-mi place foarte mult și pe care o poți face și tu. Azi m-a sunat Moș Carte, care avea nevoie de bani. I-am dat 300 de lei pe vreo 30 de titluri. Trei nu sunt aici, că le-am făcut cadou.
Am pus deoparte pentru lectura rapidă lotul 1 și văd după aia dacă le păstrez. Lotul 2 merge în garaj, lângă alte cărți de meșterit. Lotul 3 merge lângă celelalte cărți pe care le pun deoparte pentru #magirl, în eventualitatea unui moment din viață când o să i se pară interesant să facă lucrurile simplu, fără tehnologie. Loturile 4 și 5 vor merge la vânzare, în completarea altora, similare. Și cărțile 6, 7, 8 și 9 vor merge la vânzare, fiecare pe barba ei. Bilanț: minus 300 lei + 3 daruri bine primite + 9 cărți pentru #magirl + 6 cărți pentru mine + 12 cărți la vânzare (cam 120 lei) + vreo 4 subiecte care vor ajunge în newsletter. Practic, cu o cheltuială de 180 de lei am îmbogățit deja 4 biblioteci cu 14 cărți + 80% dintr-un pawall de o zi + șanse de profit dacă loturile mărite și megaieftine de yoga și construcții se dau. Spune și tu, cât de tare, să am un hobby care nu-mi scoate bani din buzunar, în care nu păcălesc pe nimeni și în care toată lumea devine mai smart.
Kolectionarul.ro e un “business” pornit în pandemie, când primul lockdown m-a prins cu 3.000 de lei în cont, pula ședințe foto, pula vânzări de carte, pula clienți, pentru că și ei cu afacerile lor erau în lockdown. Țin minte că m-am uitat la cutiile de cărți și antichități din jur, cele mai multe cumpărate ca să nu fie aruncate, sau pentru că “o să fac expoziții, și un studio foto cu jdămii de tematici, și alte idei pe care nu le-am pus în practică…” și am zis: acum hai să vedem ce-mi place cu adevărat din toate astea. Olx, cu a sa secțiune de maxim o sută de produse, mi-era mic. Mircea cel deștept m-a salvat și mi-a făcut site-ul în două zile. N-am vândut mare lucru până nu m-a redresat pe celelalte părți, dar gândul “hai să nu mai țin chestii care plac mai mult altora” nu m-a mai părăsit.
Și de-aia mi-a plăcut maxim să mă întâlnesc ieri cu I, care vinde pe Vinted, împreună cu puștiul ei, hainele pe care nu le poartă, jucăriile cu care nu se mai joacă, chestiile care nu-i mai plac. I are un job foarte bun, remote, dar amenințarea recesiunii, războiului sau Ai-ului o fac să gândească la diversificare, alte venituri și să se simtă foarte safe că puștiul ei exersează să se descurce la capitolul ăsta.
La polul opus: m-am întâlnit și cu A, care ține în torpedo de vreun an un telefon nefolosit care făcea vreo 1.200 de euro, iar acum mai face vreo 400. Cum ar fi fost să aibă în torpedo, în loc de telefon, bani de un sejur de 7 zile în Bulgaria? Cum ar fi să-l vândă azi, și să arunce în torpedo bani de ajuns pentru plinuri de motorină până în Ungaria, că tot îi place atât de mult la Budapesta?
Toată povestea asta este un răspuns compus pentru Marina - care a vrut să înțeleagă businessul cu cărți vechi - și pentru Doru, care m-a întrebat dacă vorbesc serios când tot scriu că planul Bolojan e prost și o să ducă la un rău economic pe termen lung. Da, chiar așa cred. Dar n-o să ne distrugă pe toți. O să-i distrugă pe cei leneși, pe cei care refuză să se adapteze și pe cei care se duc singuri în calea ghinionului. Pe mine - cel mai puțin, pentru că înainte ca firmele să se închidă, vor încerca să se relanseze, să investească în marketing, imagine, PR, iar acolo sunt în elementul meu, la fiecare criză economică mi-a mers tot mai bine. Dar, așa, în general, în perioada următoare, pe unii o să-i facă:
Bolojan, cu fiscalitatea lui idioată.
Furtunile, grindinele sau seceta - pe alții.
Reculul războiului din vecini - dacă se acutizează - pe alții.
Invazia de tehnologie ieftină din China - pe încă unii.
Ai-ul pe alții.
Schimbările de generație, de percepție - dracu știe pe cine.
Viciile, mâncatul din supermarket - pe toți cei care le practică.
Iar alții vor profita bigtime. Îți dau un exemplu. Lângă Ploiești se află
Keep reading with a 7-day free trial
Subscribe to Viața Fără Proști to keep reading this post and get 7 days of free access to the full post archives.