Zi de București.
Pe la prânz, am facut niște poze cuiva. Genul de book digital, probabil ai mai auzit, oamenii își fac provizii de fotografii cu care să susțină un anumit tip de imagine pe net. Cererea de ieri m-a intrigat la maxim: nu sexy, nu business, nu portret. Random foto, urbane, fără chip. Pretextul - proiect artistic. N-am crezut o iotă. Dacă pozele sunt pentru un proiect vizual ar trebui să să numească “Povestea unei generații căreia i s-a spus prea des “depresie” în loc de “hai, mă, că nu e așa nasol…”
Apoi am dat o tură pe la F64, apoi o întâlnire, apoi main-event: o degustare de trabucuri. Nu contează cum și unde, că în România nu e legal să fumezi nici într-un Cigar Club. Hai să zicem că s-a petrecut într-un loc mișto unde ușa a stat încuiată.
Cigar-cluburile sunt o chestie fascinantă. Tissot-urile stau lângă Rolex-uri, Opel-uri lângă BMW-uri, cămășile de 50 de lei lângă de-alea pe comandă, din bumbac egiptean, cu monogramă. S-a fumat o gamă nouă, un blend făcut de fiul madăfacărului de la Davidoff, s-a uitat la diamantele unei tipe al cărei cap valora cam juma de milion de euro, s-a băut și s-a discutat. Cel mai mișto moment al serii a fost povestea tipului care controlează Campionatul Mondial de Trabucuri. Băi, m-a lăsat mască. S-a apucat de fumat trabucuri jucând poker cu prietenii. Pe urmă s-a apucat doar de savurat trabucuri. pe urmă a bântuit niște cluburi de profil, s-a întors în orașul natal și a făcut unul (care acum e cel mai șmecher din Europa), și încă unul, și încă unul…. iar acum nu există lansare de brand sau competiție de fumate care să nu treacă pe la el. A devenit un fel de Iisus al trabucurilor. Și seamănă un pic: mic, slab, cu barbă.
După speech m-am dus la el și l-am întrebat: Care-i șmenul? Zici că ai avut 20 de ani când te-ai apucat, n-aveai cum să ajungi la nivelul ăsta fără banii cuiva. Și mi-a zis că timp de trei ani a pus deoparte o treime din leafă pentru a cumpăra ce-i trebuia ca să pornească acel cigar-club, iar pasiunea cu care l-a făcut i-a adus recunoaștere și clienți din toată lumea. Că am uitat să vă zic: omul e din Split, Croația. Un fel de Mizil. Dar atât de maniac a fost să facă lucrurile bine încât acum sunt curse de la Miami și Tokio la Split, vin ăia să învețe cum se face. Anfachingbălivăbăl. Și asta m-a făcut să mă gândesc ce aveam eu în cap la 20 de ani: nimic. Adică marmeladă de pizdă cu vodcă. Aș fi putut să economisesc o treime din bani lunar, pentru un vis? Păi făceam deja asta pentru pizdă și pentru vodcă, câte proiecte era să-mi mai iau pe cap?!
Și asta m-a făcut să mă gândesc la băutură și femei, altele decât cele de la event. Că iar am avut ghinion: trei tipe din cele zece prezente (nu aia cu diamante) au ținut să-mi spună că mă știu, că mi-au citit, că au văzut…. adică cea mai simplă metodă să mă pierzi de interlocutor. Nu înțeleg lăudatul și flatatul direct, între oameni, este megastânjenitor, îți vine să întrebi dacă n-a fost și ea ceva, măcar olimpică la muzică, în clasa a șasea. Plus că e neproductiv: dacă tipa mă tratează din prima ca pe o legendă și nu i-o trag ca o legendă o să zică că și scriitura e proastă, că e o proastă, că face alegeri proaste, că etc. De mine nu mai zic. :))))
Așa că am mutat mașina și discuția spre alți oameni, în alt loc, unde a fost foarte bine chiar dacă muzica a fost din cu totul alt film, mi-a plăcut. Apoi somn, apoi acasă. Azi: altă muzică.
Nu uita să spui cuiva tânăr, weekendul ăsta, că e ok să începi devreme să lucrezi la visul tău de a deveni o personalitate mondială. Marco, croatul de 60 de chile care seamănă cu Iisus, e dovada că minunile se întâmplă.
*** Fumatul de trabuc nu aduce nici 10% din problemele de sănătate pe care le generează țigările normale. Nu-s decât frunze netratate într-un trabuc. Zero chimicale. Recomand.
Un weekend fără proști îți urez.
my stuff (chestii care fac, printre altele, ca newsletterul ăsta să existe și să rămână gratuit): Kolectionarul Muzeul Tipul
my friends (branduri care-mi plac sau ale unor prieteni și parteneri pe care am curaj să-i recomand și altora): Salba / Rineea / PSnews / MRS / Office / Family / Citygate / AFI
Ca un fan al Croatiei si al croatilor, n-am putut sa trec peste: "Split, Croația. Un fel de Mizil.".
Tare de tot! Mi-a placut ca nu stiu daca s-o iau de banc, sau de buna?
Se mai fac canapele la Mizil?
Chiar iti doresc sa-ti iei talentul fotografic cu tine si sa dai o raita prin Mizilul Croatiei.