vineri 11 octombrie - Viața fără Proști

FREE: antena3, alegeri, fast food popeye, sarmale bune rău, povestea hanoracului. PAYWALL: gogoși cu jambon, milițieni pictori, selfie în anii 40 și tutorialul etajerei din sfoară.

Miercuri, la caravană. S-a cerut. Discuția a fost 99% despre Ploiești, dar au mai căzut pe jos și alte chestii, precum definiția “niuzletărist”.

Mi-a plăcut de ăștia. Ciuvică și Diana Tache chiar au ars-o pe străzi punând întrebări, fără să bage bățul prin gard, fără nimic. Mădălina e o tipă ok, nu genul care suge șosete (poate ții minte povestea “jurnalista care l-a enervat pe dragnea”), și nici nu mi-a sugerat vreo poveste, nici nu mi-a tăiat vreun detaliu. Le-am sugerat câteva subiecte locale și pe cele alese le-au făcut corect. Și mi-a mai plăcut ceva. Au venit pe banii lor. Hotel, cazare, mâncare, autocar - tot, pe banii lor. Nu pe sistem “să vorbească cineva la Consiliul Județean că mi-am rupt o unghie în provincia asta!”. Am niște povești din astea, cu mari și integri jurnaliști români, de nu le-ar crede nimeni.

Tot de la mine din sat: pariez pe o litră de muci că fastfoodul Popeye nu va ține mult locația deschisă din Ploiești. Dacă la ora 14.00 ai 32 de bonuri poți să închizi de acum. Iar dacă orice comandă medie costă 75 de lei, probabil că la Mc s-a deschis șampania.

Am mâncat niște sarmale la Berbec de nu-mi vine să cred. Am mereu senzația asta tâmpită, pentru că nici lu’ mama nu-i ieșeau mereu la fel. Cum Berbecul mă-sii procedează bucătarul ăla? Le-o face în vreun reactor, după o rețetă de psihopat calculat? Eniuei, am mâncat decât opt. Luasem zece, dar mi s-au furat două din farfurie. Așa e când mănânci sarmale Dubai, toată lumea le vrea.

Din seria ce proști suntem uite cum o pagină din anii 30 mi-a declanșat o amintire uitată:

“Îți dau eu baiț, Ionele, nu te mai chinui cu aia”, i-a zis tataia lui tata când voia să vopsească un gard. Și a venit cu o sticluță mică, a vărsat un pic în bidonul de apă și a ieșit un baiț senzațional, că-mi amintesc gardul. Deci de-aia sunt plini dedemanii și leroii de baițuri la 40 de lei litrul, probabil că cel mai mult costă cutia (2 lei) și apa (0,001 lei). Pâi nu m-apuc eu să caut rețeta de baiț concentrat, ce crezi? Nu-mi fac eu apă de leșie, că pe aia o știu deja? Nu fac eu lemne ca podelele din palatele boierești?

Au curs comorile săptămâna asta spre mine, se vede că am făcut ceva bun. Cărți rare, fotografii de colecție, niște ziare din 1890 care mi-au rupt capul, plus ceva care ar putea fi al tău. O să-ți povestesc luni.

Și-acum:

povestea hanoracului ajuns șosete

Eram cu, într-un loc aspru, neprimitor, dar extrem de frumos, trebuie să mergem să turism, să poze, să astea. Eu îmbrăcat normal, ca la greu: tricou, hanorac 1, hanorac 2, geaca subțire, că așa e bine, să ai straturi de aer cald între haine și să te poți mișca ușor. Ea, îmbrăcată cu trei bluze termice și două pulovere, toate mulate, colanți pe sub jeanși, trei perechi de șosete, o geacă umflată ca Șoșoacă, dar toate doar drăguțe, de-alea care se văd frumos, că fetele așa aleg echipamentul de supraviețuire. Frigul - necruțător, desenai o inimă pe geam și îngheța înainte să faci poza. Și vine momentul când mititica zice stop, nu-mi mai simt picioarele, simt că vine frigul în sus, uite cum mă fac albă la față și leșin. Hanoracul unu a acoperit complet hainele de firmă de sus, i-am dat jos bocancii și mizeriile alea de șosete, i-am masat picioarele până au redevenit roz, din mânecile hanoracului doi i-am făcut niște șosete extrem de lungi și de urâte, apoi am trecut la încălțat, frecat pe spate și iotete cum mi s-a înviorat dichisita, s-a ia uite ce frumos, s-a poze, s-a tot. Haios a fost că din când în când băga fața aia: “acum merg oriunde cu tine”, ceva între angajat cu rate și câine lângă care mănânci parizer. E o figură rarisimă, pentru că de obicei ea face ceva adorabil și tu, tipul, te uiți ca un câine dresat la ea. Făcusem, se pare, sacrificiul suprem: îmi distrusesem haine pentru ea. Femeile fac multe sacrificii pentru noi: ne gătesc când suntem cu moralul jos, ne spun că le futem bine când le futem prost, ne-o sug când am strâns un holșurub pe hol. Dar nu și-ar tăia hainele pentru noi. O fi supraviețuirea ceva important, dar totul are o limită.

Un weekend cu tipe fericite și hanorace distruse îți urez.

Ai citit gratuit acest newsletter datorită FamilyClean, Officedent, PSnews, Rineea Clean, Rue15 Coffee și ExpoRomania.ro. Patru fotografii din cele de mai sus provin de pe Kolectionarul.ro.

Și după paywall-ul de azi, ai “rețetă/fotografie/tutorial/știre”, toate vechi și foarte vechi: o rețetă de gogoși cu jambon(!!!) din anii 60 / o fotografie cu doi milițieni pictând (nu râde!!!) din anii 80 / un tutorial din care înveți cum faci o etajeră suspendată cu structura din platbandă, sfoară, etc (anii 70) / o știre cu - probabil - primul fotograf care s-a prins cum să iasă bine într-un selfie deși camera lui foto nu avea un ecran (anii 40).