REDACȚIA CONTRAATACĂ. VfP 11 octombrie.

După ce am publicat SPOVEDANIA - TERMENI ȘI CONDIȚII, mi-a scris Raluca: “Nu-mi dau seama dacă a fost o ironie replica "textul m-a cucerit", însă mă bucur mult sa vad o astfel de preocupare”. Ralu, n-a fost nici o ironie. Fără să fiu o persoană religioasă în sensul consacrat, adică nu mă duc niciodată la biserică și n-am ezitat să scriu nasoale despre preoți lacomi și răi, îmi găsesc o adevărată desfătare în textele religioase ortodoxe vechi, pe care vi le recomand tuturor. Uite de ce:

• Foarte rar găsești ceva scris de un imbecil. În 99% din cazuri, autorii erau foarte deștepți, citiți cât cuprinde, iar asta se vede în textele lor.

• Foarte rar te simți epuizat de topica, de vocabularul sau de logica autorului. Nu e ca și cum ai citi Noica sau Eliade. Textele astea sunt ușor de citit ca un roman de Sandra Brown. Te simți de parcă faci pluta, nu de parcă înoți.

• Foarte rar găsești în cărțile astea ceva de rău. Vreun îndemn tâmpit, sinistru, malefic, care să te altereze. Și dacă tai nemilos toată ortodoxeala din textele astea, tot rămâi cu mesaje de dezvoltare personală foarte bune, cu mindfulness, coaching, de-astea moderne.

• Vă recomand călduros, ca urmare a lecturilor proprii: autorii Cleopa, Boca, Gafencu, Steinhart + manualele școlare de religie interbelice + cărțuliile de rugăciuni militare din ww2 + orice carte ortodoxă de dinainte de 1900. Și nu fac mișto deloc. Decât să citiți falși experți din zilele noastre, care au o experiența de viață liniară, adică săracă, și o mare dorință de a face bani din cărțile lor, mai bine citiți niște oameni bine scuturați de viață, care au scris, fără să aibă vreun interes material, abia după ce-au citit 30-50 de ani.

Având acces la cărți vechi de tot felul, mi-am permis să citesc/frunzăresc și Coranul, cărți catolice și luterane, reviste de pocăiți, un coligat din ziarul Mozaic și niște cărțulii de satanism și ocultism. Unele mi s-au părut cool, altele m-au ucis psihic. S-ar putea să fiu subiectiv, dar lecturile ortodoxe mi s-au părut mereu mai mișto. Pe fiecare pagină găsesc ceva ce-mi aduce aminte de părinți, bunici, prieteni, adică oameni care chiar m-au plăcut și n-au încercat niciodată să-mi vândă ceva sau să-mi fure ceva. Te rog să mă ierți că fac asemenea corelații tâmpite, dar eu atâta pot. Nu-s mort după cozonac, dar dacă mă pui să aleg între cozonac și fructe de mare, o să mănânc din farfuria unde e cea mai multă nucă.

Nu sunt ca REDACȚIA.

G4media nu ezită să ne spună și luna asta cât de nașpa e religia. Avem aici un articol extrem de bine documentat, cu mai multe surse, semnat curajos REDACȚIA. Ca în anii 50, când denunțurile la Securitate erau semnate UN GRUP DE PATRIOȚI.

Textul, în schimb, e o capodoperă a umorului involuntar. Gepatruișitii fac demonstrația inversă titlului.

• "în Italia doar 19% dintre cetățeni participă regulat la slujbe și 31% nu participă niciodată”. Fraza se putea spune și ca “1 din 2 italieni merg la biserică”, sau ca “doi din trei italieni merg deseori la biserică”, dar nu mai suna progresist și cool.

• “majoritatea oamenilor păstrează o afiliere la biserică, luând parte la numeroase tradiții, dar cu o aderență redusă la doctrină sau practică”. Și ce, trebuie să se pregăteasca toți să devina preoți?

• 78% dintre italieni se declară încă de religie catolică însă doar 19% participă la slujbe cel puțin o dată pe săptămână. Deci 8 din 10 italieni se declară religioși și G4 vede asta ca pe un semn de scădere! :))))

• “Sute de motocicliști merg la biserici pentru o binecuvântare anuală”. Am murit! Auzi, sute. În Italia, unde 50 de milioane de oameni se declară religioși și vreo 10 milioane circulă cu motociclete și scutere, G4media a găsit doar câteva sute de motocicliști care-și duc pârpâr-urile la preot. Deci dacă duci REDACȚIA la mănăstirea Ghighiu, să vadă sute de taxi-uri venite la sfințire în fiecare weekend, ăștia fac comoție cerebrală.

• “Europenii din Europa Centrală și de Est tind să fie mai religioși decât europenii din Vest (..) religia și identitatea națională sunt adesea strâns legate între ele (…) va fi interesant de văzut când aceste națiuni mai religioase vor urma exemplul Italiei”. Tocmai ți-am explicat ce e cu Italia. Dacă le urmăm exemplul italienilor vom fi bine, spre disperarea REDACȚIEI.

REDACȚIA G4media ar putea lăsa compilarea de surse online care vorbesc despre moartea religiilor și ar putea sonda realitatea offline, măcar aici, la noi. Ar vedea că bisericile sunt pline, cărțile religioase se vând la prețuri mari, suvenirurile & shit - la fel. Știi cîți au fost anul ăsta la Pelerinajul Sfintei Parascheva? Aproape 400.000 de oameni.

Nu toți oamenii se îndreaptă spre ortodoxie, dar spre spiritualitate - cam toți cei ce pot citi. O fac și pentru că sunt dezamăgiti și abuzați de guvernanți proști, hoți și cu porniri antidemocratice care vorbesc, exact ca în bolșevism, despre nevoia de a trata totul cu pragmatism științific de stat. Oameni care ar prefera să ne închinăm la hashtaguri, la aplicații și la medicamente, în Templul Politic al Științei Oficiale. Ce ignoră ei este că unii români au mai văzut filmul ăsta, în care religia trebuie criticată, și știu cum se termină.

Și gata cu REDACȚIA. Să fie sănătoasă. Să creadă fiecare în ce vrea, dar fără să-i fută la cap pe ceilalți cu minciuni.

Just for fun, am pus după paywall o poveste despre o religie pe larg susținută de presă în anii 90: jocul de întrajutorare. Cam cum se promovează azi, pe toate site-urile care-și revendică înalte principii deontologice, diverse branduri de păcănele, ifeneuri, dulciuri toxice și falși guru.

Acum ar fi drăguț să deschizi și linkurile care urmează: FamilyClean, Rineea Clean, MecumPorto, Salba Mariei, Muzeul Brandurilor, PSnews, Officedent, Kolectionarul.ro

UTILE: Până pe 14 octombrie poți câștiga o etajeră făcută din niște uși vechi (link), iar până pe 24 îți poți înscrie copilul la un curs demonstrativ de fotografie cu telefonul și scriere creativă (link).

O zi de miercuri fără manipulări de presă îți urez.

Minunea s-a produs in 1992, an pe care cei mai muIţi îl consideră un an istoric. La inceput clujenii I-au privit cu neincredere pe acest braşovean brunet, loan Stoica, ce promitea participanţilor la jocul de întrajutorare „Caritas" ciştigarea in 3 luni a unei sume de 3 ori mai mare decit cea depusă iniţial. Clujul rămăsese un oras conservotor. La scurt timp insa au apărut primii câstigători care şi-au cumpărat fără efort pămint, case sau masini luxoase. Aşa a inceput totul. In scurt timp zvonul că la Cluj poţi ciştiga bani fără să mişti un deget s-a imprăştiat cu repeziciune, transformînd Clujul intr-un oraş al milionarilor, iar „Caritas"-ul intr-o adevărată isterie naţională.