M-am întâlnit cu sfârșitul lumii. VfP 26 aprilie 2024

Bună dimineața abonaților. Dacă tu ai ajuns aici fără să te fi abonat, bagă emailul în chenarul de mai jos și te vei alătura unei comunități de câteva mii de oameni care au ceva de citit în fiecare dimineață, la 6.01, de luni până vineri. Gratuit.

A treia zi de upcycling cu copii de școală. Altă școală, altă temă de reciclare. Pentru că la muncă au participat și angajații unei companii discrete, nu pot să-ți arăt nici poze, nici să-ți dau detalii. Ce pot să spun este că niște copii au muncit ca niște oameni mari iar niște oameni mari s-au jucat ca niște copii. Iar pe drum spre locul faptei, am pățit asta.

Tot vine weekendul: ia imaginează-ți tu o lume fără filtre. Să facă fiecare ce vrea, cum simte, oricând, indiferent de context. Cam ce crezi că te așteaptă?

În cealaltă ordine de idei:

Am intrat întâmplător în posesia unor reviste de benzi desenate din 1990. Băbăiatule ce grafică! Ce personaje! Cum a fost posibil să nu cumpărăm revistele, să nu cultivăm arta asta? Orașele, hainele, copiii, totul ar fi arătat altfel, acum, în Ro, dacă revistele ar astea ar fi ajuns la tiraje de milioane în loc să dea faliment?

• apropo: știai că mentalitatea americanilor - pot orice, pot fi cel mai - provine din consumul de benzi desenate?

Am mai vizitat un centru de reciclare. Poezie pură: punk art, steampunk, industrial, brutalism, tot ce vrei.

Hodoronc-tronc, s-a dus Gâdea să-i ia un interviu despre nimic lui Muraru. Faimosul. Unul din oamenii despre care inițiații spun că este în gașca care conduce România pe bune. De-aia s-a și pișat pe Ciolacu, când s-a pișat. Pentru că poate. N-am avut timp să văd tot interviul, dar sunt convins că a avut loc ca Muraru să lanseze niște mesaje despre viitor. Ca Geoană, despre Franța.

Iar dacă vrei să-ți renegociezi salariul, ia de aici un indiciu. Surse oficiale, medii ponderate.

Atât pentru azi, mă duc să-mi curăț vopseaua de pe corp. Reiau mantra de weekend: Stai cât de mult timp poți afară, fă efort fizic, bea ceva bun, fute frumos, fă o faptă bună mică de tot și dacă vezi vreun martorul lui Greta relaxându-se spune-i că am zis eu să-mi sugă pula, pentru că vremea frumoasă în aprilie ar trebui să-l îngrijoreze și să-i dea un sentiment de vinovăție, nu să-l îndemne la mindfulness și relaxare.

Un weekend fără proști îți urez.

Dă like doar dacă ți-a plăcut lectura. Din politețe deschide măcar un link: Blues Cafe Ploiești, FamilyClean, Hotel Central Ploiești, MecumPorto, Muzeul Brandurilor, Officedent, PSnews, Rineea Clean, Rue15 Coffee, Kolectionarul.ro. Abonează-te la secțiunea plătită (costă enorm, cam un leu pe zi) ca să citești zilnic lucruri pe care nu le-a mai citit nimeni pe net.

După paywall, doar parțial, un reportaj cu insula Ada-Kaleh. Textul se oprește fix când ar trebui să înceapă descrierea, dar introducerea e o poveste în sine a unui norocistoric. Dacă Puterile Aliate nu ne-ar fi luat jumătate din județul Timiș n-am fi deținut insula Ada-Kaleh și n-am fi putut să o scufundăm ca să facem lacul de acumulare necesar hidrocentralei Porțile de Fier, mult timp principalul furnizor de energie hidro.

Ora şase dimineaţa. Când urc pe punte, vântul mă cuprinde în rotocoale fragede, sorbind oboseala unui somn scurt, dur ca şi patul din cabină. Am trecut de Turnu-Severin: se mai zăresc câteva turle, ceva coşuri. Poate că silueta scundă, fără culoare, fără formă, din marginea apei, e rămăşiţa podului pe care Traian l-a aruncat peste anticul Danubiu, pentru legiunile cari au colonizat Dacia.