Ieri am avut o zi bună. Atât de bună încât am făcut o glumă pe profilul celui mai penibil politician român de viitor, Vlad Voiculescu. Mă fascinează conduita lui de țipar, e imposibil să-l apuci și să vezi măcar dacă e bărbat sau femelă. Mă rog. Cum ziceam, am făcut o glumă. Alaltăieri, când s-a împlinit un an de la rotisorul de la Matei Balș, n-a scos o vorbă. Ieri, însă, pe 1 februarie, a postat că e ultima zi de depunere a dosarului pentru șefia Casei de Sănătate și că dorește să se înscrie cât mai mulți oameni, să nu fie concursul aranjat. De fapt, ultima zi fusese 31 ianuarie. Cu postarea lui întârziată, Vlad Voiculescu doar a lăsat iluzia că vrea să strice ploile de la Casă. De fapt, nu vrea, exact ca un procuror corupt care face cererea de punere sub acuzare după ce fapta se prescrie. Mi-a răspuns la glumă cu tonul “vai, ce nesimțit ești, eu eram acolo doar de o lună”. Eu l-am întrebat cam în cât timp l-ar coafa să răspundă de un post după ce îl ocupă. Iar el și-a editat comentariul anterior, răspunzând și la asta. Un fel de “eram acasă la 7 și zece” postat înainte de întrebarea “unde erai la 7 și zece?”, pentru ca întrebarea să pară idioată. Spune și tu :))))))
Veve sa-i suga plua lu mamica lui...