Nu știu nimic, n-am vorbit despre nimic modern sau monden cu nimeni, nu m-am uitat la știri, ziua de joi a fost megafull, scriu asta la 23.10. Am doar o întâmplare mișto să-ți spun. Săptămâna trecută m-am dus la vânătoare în apartamentul unui colecționar de timbre, în prezent decedat. N-am văzut niciodată așa ceva. Peste 20 de metri pătrați de podea erau acoperiți cu teancuri de un metru înălțime de cutii de clasoare, cărți poștale și plicuri timbrate. O nebunie în care n-am avut timp să mă uit decât așa, la nimereală, și pe care n-am avut curaj să o cumpăr integral. Unde dracu’ să le pun? Timbrele nu se țin la magazie în frig, că se fac de comandă. “Data viitoare”, m-a încurajat ownerul, “că eu azi plec în vacanță. Joi sau vineri”.
Oportunitatea și Speranța: cele mai bagaboante gagici! Una vine doar o dată și nu te lasă să pui mâna pe ea, iar cealaltă te-ar lăsa să mori inaintea ei că tot nu vine.
Oportunitatea și Speranța: cele mai bagaboante gagici! Una vine doar o dată și nu te lasă să pui mâna pe ea, iar cealaltă te-ar lăsa să mori inaintea ei că tot nu vine.