Viața fără Vineri.

Aparent o droaie de chestii, dar, de fapt, doar una.

Chestiile mici nu sunt neimportante. Cum se face o cură de îngrășare. Ce-a vrut Bolojan de la Nicușor. O poză îngrozitoare din anii 30. De ce nu demisionează Bolojan. De ce s-a sucit Trump cu studenții străini. Ce mesaj aduc alegerile din Polonia. Ce cursuri crezi că se țineau la Cluj în 1909? Viitorul mediu bun pentru reclame. Cum adică dacă te mușca un câine mergeai la Budapesta?! Daca cine ne-a facut nu e Dumnezeu, ci unii care au primit sarcina de la Dumnezeu? „Nu telefonul tău este problema, ci …” Scrisoarea unei iubite furioase și incorecte politic. La ce ai azi 30% reducere pe k o l e c t i o n a r u l . r o

Acum, pe seară, văd că țara fierbe. Nu pricep de ce. Frică? Nu trebuie să-ți fie frică de inevitabil. Furie? Acum te-a găsit? De câte ori ți-am zis eu că nu mai trebuie votat deloc, până când partidele nu se schimbă? Sau, mai grav: te pomenești că ții cu X? De ce, frate, că el nu ține cu tine….

Mi-a fost ziua bună de m-a rupt și n-aș fi depășit-o dacă nu citeam în weekend asta:

Am primit o amendă de parcare, pentru că am crezut că nu o iau dacă lipsesc doar 5 minute, ceea ce a făcut lucrurile și mai enervante. Am plătit imediat, pentru că amenda deschisese o ușă în mintea mea. Cu cât se deschid mai multe uși, cu atât mai multă dezordine mentală, atenția îți este împrăștiată de vântul care bate prin ele. Închide ușile. Mic nu înseamnă neimportant. Nu mai spune "dacă ceva durează 5 minute, pot să o fac mai târziu" pentru că până o faci, sarcina va rămâne în mintea ta tot timpul, consumând o energie mentală pe care nici măcar nu îți dai seama că o cheltuiești. Închide ușile. Fiecare din ele îți consumă tăcut memoria RAM. Trebuia să plătesc parcarea.

Mi-a zis ieri mecanicul să verific dacă picură sub mașină? M-am uitat. Mi-a zis H că pleacă de-acasă la 6.50? La 6.20 plecam spre el. Mi-a zis tiparnicul să trimit pdf-ul până la 9? De la Horia am fugit acasă, să livrez, apoi la poștă să iau un colet, apoi la curier să trimit un colet, apoi la tiparniță, să dau bdt-ul (sanchi, să verific dacă am prins slot pe printer), apoi la magirl, apoi la Moș Carte, apoi la … dracu să mă ia, că la 5 eram în casă nevenindu-mi să cred că am terminat-o cu drumurile și cu întâlnirile. Au urmat două ore de studiu, vreo 10 emailuri… scriu asta la 21.33, fericit că n-am lăsat nimic pe mâine. M-am uitat până și pe linkurile trimise de voi, privind camera video de supraveghere și acel mouse genial. Am învins cea mai aglomerată zi. Cam ce-a vrut și Bolojan, dar n-a mers.

Ieri s-a văzut cel mai clar ce au vrut să facă hienele din politică. Au ars-o aiurea până în preziua serbării economice de la UE, și apoi l-au pus pe Bolojan să se ducă cu tupeu la Nicu din Făgăraș:

“Facem așa: o să mărim TVA, pentru că nu vrem să oprim furatul și nu vrem să ne concediem pizdele și rudele. Eu premier, tu taci în pula mea din gură și joacă-te pe aici”.

Nu mă dă pe spate că Nicușor a zis NU. Însă mi se pare absolut extraordinar că Bolojan nu s-a cărat acasă după refuz. Nu a demisionat. Deci e în misiune. Nu stă acolo la rugămintea cuiva, ci la ordinul cuiva.