yarvin și alte povestiri.

28.02.25 FREE: poze, sondaje, tarife, reduceri și mult yarvin. PAYWALL: o cremă pentru gât, scrisoarea lui Costică, Maria Tănase tânără, cum tai grânghii groase, teren de casă pentru țăranii de la CAP

FOTOGRAFIA ZILEI: mânca-i-aș butonul ăla de nas lu’ ăla micu’, că se uită aprig ca Bolojan, și fute-m-aș în căciula lui, că au vrut și ai mei să mă schilodească mental cu una. Iar lui tac-su îi urez o iarnă plină de cântări de unde să scape cu vioara nespartă și încă o tonă de pizde vrăjite de mustăcioara aia rărită din brici, ca în Pe Aripile Vântului. Anii 60.

Asta a fost ultima fotografie de iarnă. De mâine trecem la nu știu, sau la văd eu. Altceva mă preocupă pe mine.

Astea-s statisticile acestui newsletter. Ținând cont că nu e o marfă deschisă de orice idiot, ca Libertatea, îmi evaluez publicul ca fiind mișto. Și vor unii să dea cu publicitate în ei. Pe primii i-am ignorat, a doua cerere suna bizar, dar a treia sună coerent iar produsul e drăguț foc. Așa că a rămas să discutăm banii și să mor dacă știu cât să le cer. De-aia te întreb: tu cât ai plăti lunar ca să-ți fie văzut bannerul/linkul de o sută de mii de ori lunar?

Îți multumesc în avans. Și ca să vezi că țin cont de feedback, recunosc că sunt un bou pentru că am uitat să mai anunț pe aici discounturi pe kolectionarul.ro. Să fie, deci:

• 30% vineri, 20% sâmbătă și 10% duminică pentru abonații free.

• 30% și vineri, și sâmbătă și duminică, pentru abonații plătitori.

E bine așa? Sigur că n-o să vezi nimic pe site, că nu știu să operez reduceri in wordpress, dar calculăm împreună luni, când ne auzim.

Din știrile de ieri am ales singura cu adevărat importantă: cum s-a comportat Starmer, premierul britanic, cu Trump. A fost și ferm și politicos: 1. vezi că noi rămânem progresiști, mă doare-n pulă de Vance. 2. cu Ucraina ne menținem poziția că avem interese acolo. 3. facem cum zici, UK va avea cel mai mare buget militar de la ww2 încoace. 4. ți-am adus o invitație de vizită oficială la Regele Charles. 5. aș vrea să colaborăm pe AI și new tech, hai să facem un nou acord economic bazat ce au băieții tăi în laptop. S-a purtat așa deși UK se descurcă singură foarte bine (mai ții minte când îi cântau unii prohodul după brexit și s-a pișat pe ei), nu poate fi cucerită de Rusia și bate Franța și Germania în același timp la orice, inclusiv la război. Cum ar veni, Starmer și-a arătat intențiile de a menține viitorul UK în relație directă cu Trump, mulțumindu-l. Că altfel făcea ca imbecilii noștri de Bolojan și de Ciolacu: întorcea curul, era obraznic și se ducea la Ursula și la Macron.

Ți-am povestit asta ca să înțelegi de ce insist să parcurgi ce urmează, adică niște esența de Curtis Yarvin. Aud oameni tot mai deștepți crezând că Trump, Vance, Kash, Elon și Rubio patinează cu căpuțul de la aceleași prafuri. Nuu, tati.

Așa cum Obama și Biden erau Martorii lui Pene în Cur, actualii lideri ai SUA sunt Martorii lui Yarvin, cel mai important ideolog necunoscut ție. Așa că ți-am făcut un rezumat al unui text scris de acest bloger în 2022, înainte de război, ca să vezi de ce deciziile de azi din SUA nu sunt așa cum par, impulsive sau pe termen scurt. Reține că e un text tradus cu AI și comprimat cât s-a putut, să încapă aici.

Nouă politică externă a SUA pentru Europa ar trebui să fie “lăsați mână liberă Rusiei pe continent.” Fie Putin este pe punctul de a invada Ucraina, fie face o treabă excelentă prefăcându-se că o va face.

Ucraina a fost nucleul statului rus originar și o provincie a Rusiei de când James al II-lea era Rege al Americii. Ucraina este puțin mai puțin rusească decât este Texasul american, și mult mai rusească decât este Alsacia franceză. Au fost câteva secole în care a fost invadată de turci sau ceva de genul acesta. Orice ucrainean civilizat vorbește foarte bine rusa, iar limba ucraineană este un dialect țărănesc. Președintele Ucrainei nici măcar nu vorbește fluent acest argou ucrainean, care în viața urbană normală contează cam cât galeza în Țara Galilor.

Moderna „națiune a Ucrainei” este o o coincidență istorică născută din complicitatea dintre Stalin și Alger Hiss, care i-a oferit primului un vot la ONU pentru fiecare dintre provinciile sale, și apoi adusă pe lume în timpul uneia dintre bețiile cu vodcă ale lui Boris Elțîn, pentru că era un mod excelent de a destrăma Uniunea Sovietică. E o construcție birocratică.

Dacă America ar putea decide că nu are soldați în nicio luptă în afară de ale noastre, această „lume fără aliați” ar fi superioară nu doar pentru toți americanii, ci și pentru toți ceilalți. Toți soldații ar trebui să fie liberi să lupte, iar dreptul de a purta război este cel mai fundamental atribut al suveranității naționale. În viitorul nostru nu există state-marionetă și țări false; fiecare națiune este independentă și există prin propria forță. Dacă acea forță eșuează, națiunea dispare.

Dacă Putin invadează Ucraina, își va consolida imaginea de restaurator al Marii Rusii și își va întări poziția de putere internă. Putin-ul ideal ar transforma Ucraina într-o nestemată guvernată perfect, în noua Europă Centrală renăscută, post-americană și post-liberală—cu îmbrăcăminte tradițională, transport modern și internet prin fibră optică, dar fără pornografie, K-pop sau comunități gay. Deși pare regretabil că acest lucru nu se va întâmpla, faceți o plimbare prin Moscova plecând din San Francisco—și evaluați.

Dacă am vorbit de Putin-ul ideal, ce ar face Trump-ul ideal?

Dacă Trump revine în forță la birou în 2024, primul său scop nu trebuie să fie folosirea puterii, ci obținerea puterii. Să extindă neobosit sfera de acțiune a funcției sale prin acțiuni îndrăznețe și decisive. Iar arena potrivită pentru aceste acțiuni este politica externă. Scopul lui Trump este să-și extindă puterea mai degrabă decât să obțină rezultate, pentru că rezultatele sunt venituri, iar puterea este capital. Acțiunea creează putere, deoarece acțiunea creează precedent.

Dacă Trump poate acționa la această scară, dușmanii săi vor fi intimidați și speriați; susținătorii săi vor fi entuziasmați și încurajați; iar lui îi va fi mai ușor nu doar să obțină rezultate, ci și să preia și mai multă putere. Ceea ce are nevoie Trump sunt nu doar acțiuni de proporții uriașe, ci și victorii uriașe—cât mai repede posibil, cât mai mari posibil. Iar acele victorii trebuie să lovească puternic în convingerile și presupunerile cele mai profunde ale adversarilor săi.

Dreptul președintelui de a dicta bugetul, politica și personalul este cel mai evident în domeniul diplomației și al apărării peste hotare. Așadar, Trump are nevoie de o mare victorie în politica externă, care să fie în mod vizibil benefică pentru America și pentru întreaga lume.

Sub o administrație Trump, scopul politicii externe americane în Europa va fi influențarea politicii interne în America. Europa nu reprezintă o amenințare militară pentru Statele Unite și are excedent comercial față de SUA, ceea ce înseamnă că întreruperea comerțului cu Europa ar crește economia americană. Sub o administrație Trump, obiectivul politicii externe americane în Europa va fi de a afecta echilibrul puterii interne în America, așa cum căderea Afganistanului a desființat structurile din Departamentul Apărării care susțineau acel stat-marionetă jalnic.

Desființarea „Ucrainei”, a președinților-comedianți și a magnaților petrochimici va fi o lovitură enormă pentru Departamentul de Stat și pentru Apărare. Le va sugera tuturor celorlalte state-client ale Washingtonului că America nu le mai poate garanta „suveranitatea” prin diplomație sau prin forță. Scopul unei politici externe trumpiste în Europa este retragerea influenței americane din Europa. Acest lucru va garanta înfrângerea liberalismului pe Continent. Aici, în America, acest lucru va arăta atât liberalilor, cât și conservatorilor, că liberalismul este muritor.

Toate conflictele sunt, în principal, despre moral. Ideile liberale nu sunt indigene regiunii, ci idei anglo-americane, ajunse în Europa pe valuri de bani, modă și bombe. Ce națiune a făcut mai mult pentru a învinge liberalismul în Europa? Rușii. În secolul XIX, au reușit, l-au învins pe dictatorul revoluționar Bonaparte, Rusia a fondat Sfânta Alianță și a fost pilonul Ligii celor Trei Împărați. Trupele rusești au înăbușit revoluția din 1848 și au eliberat Ungaria de tirania liberală.

Acum, soarta Rusiei este din nou să restabilească ordinea în Europa. Deoarece America este mai puternică decât Rusia, Trump trebuie să-l asigure pe Putin că este în regulă să o facă. Există un singur mod de a trimite acest mesaj fără echivoc: retragerea din Europa.

Politica pentru Trumpul ideal: Trump va ordona retragerea tuturor forțelor și diplomaților americani, a bazelor, ambasadelor și consulatelor de pe continentul european. Orice discuție diplomatică, dacă totuși mai e nevoie de așa ceva, se poate purta prin e-mail sau Zoom. Prin retragerea întregului personal american staționat în Europa, Trump nu părăsește Europa—o eliberează, așa cum Gorbaciov a eliberat Pactul de la Varșovia.

Noua stare de fapt în Europa este că nu mai trebuie să dea socoteală Americii pentru forma sa de guvernare. Oricine conduce Franța este guvernul Franței. Guvernul de jure devine guvernul de facto. Deci, Franța ar face bine să nu ne provoace, dar fie că regimul din Franța este fascist, comunist, monarhist, rasist sau anarhist, noi vom cumpăra vinul lor și le vom vinde produsele Disney. Nici măcar nu ne pasă dacă Franța rămâne Franța—ar putea să se spargă în mici regate sau ar putea deveni o provincie a Rusiei: terroir-ul va rămâne neschimbat.

Politica pentru Putinul ideal: având mână liberă în Europa, Putin nici măcar nu va avea nevoie să o folosească. Nu vor exista armate de tancuri care să mărșăluiască . Nici măcar o întrerupere a furnizării de gaze pe timp de iarnă nu ar fi necesară. A invadat oare SUA Pactul de la Varșovia în 1989? Nu a fost nevoie. Rusia trebuie doar să ofere sprijin regimurilor contra-americane care apar odată cu retragerea influenței americane. Armata franceză, care deja visează la o lovitură de stat, va realiza rapid că nimic nu îi împiedică să o pună în practică—și chiar să mențină regimul rezultat permanent. De fapt, nimic nu o împiedică să îl repună pe tron pe Ludovic al XX-lea.

Orice asemenea regim se poate justifica pur și simplu prin restabilirea securității publice urbane—străzi sigure și curate, fără zone interzise. Nimeni care a trăit în perioada democratică târzie nu poate uita nebunia de a considera vechea lume drept „normală”. Imaginați-vă să considerați mizeria urbană din 2022 drept „normală”.

Multe dintre acțiunile lui Putin par a fi îndreptate către întărirea autorității sale interne. Aceasta este foarte slabă prin prisma standardelor istorice, deoarece Putin nu este de fapt Țar—el trebuie să pretindă că este un politician ales democratic. Această concesie este propria sa capitulare și capitularea țării sale în fața dominației globale a democrației, care a fost dominația globală a Angliei și Americii. Așa cum vechea Europă postbelică a fost un laborator al democrației, noua Europă post-Trump trebuie să devină un laborator al reacției. Odată ce Putin are mână liberă pe Continent, fiecare veche națiune europeană își va găsi sprijinul necesar pentru a-și restaura cultura tradițională și forma de guvernare—cu cât mai autocratică și mai legitimă, cu atât mai bine.

Problema fundamentală a regimului lui Putin este cum să-și extindă puterea personală atât în profunzime, cât și în timp. În profunzime, el trebuie să fie capabil să comande personal totul, peste tot. În timp, regimul său trebuie să dureze nu doar cât viața sa, ci mult după ea. De vreme ce dictatorul altei națiuni post-sovietice false, Lukașenko, trebuie să pretindă că este un politician ales, nimeni nu poate ști ce se va întâmpla după moartea acestuia.

Prin urmare, interesul lui Putin de a ocupa Europa este să testeze pe teren viitorul Rusiei ca autocrație legitimă—cu alte cuvinte, o monarhie absolută în stil țarist. Cum fiecare țară europeană a fost odată o monarhie, iar ideea de violență de stradă sau de gherilă în Europa modernă este ridicolă, încurajarea unei serii de experimente în reacțiune, monarhie și autocrație pare mișcarea evidentă.

Există un anumit pericol pentru Rusia în reînvierea vitalității vechii Europe. Rareori a fost Rusia în stare să se confrunte de la egal la egal cu Franța sau Germania. Dar, având în vedere situația actuală a acelor națiuni, vor trece mulți ani până când acest lucru va deveni o problemă serioasă.

În 2024, Yarvis a făcut un update textului, cu o “clarificare privind Ucraina”:

Poate că o descriere mai potrivită a semnificației „Ucrainei” este că această „Ucraină” este, asemenea „Iugoslaviei” sau „Cehoslovaciei”, două țări separate din punct de vedere istoric, dar asemănătoare din punct de vedere lingvistic, înghesuite laolaltă de diplomați. Dacă acel nebun Putin chiar invadează, să sperăm că va avea înțelepciunea să le separe din nou.

Prima țară este Malorossiya sau „Mica Rusie”. Malorossiya, care are propria identitate națională, este și a fost dintotdeauna, încă dinainte de nașterea SUA, tot atât de mult o provincie a Rusiei pe cât este Texasul un stat american. Capitala sa este Kiev, pe care orice american educat din Generația X îl cunoștea ca unul dintre cele trei mari orașe rusești. Kiev era un oraș rusesc pe când America era Dominionul Noii Anglii. Al doilea oraș al său este Odesa, un alt mare oraș rusesc, de unde provin unii dintre strămoșii mei care nu erau ruși doar pentru că erau evrei.

A doua țară este Rutenia, zona locuită de vorbitori de limba ruteană, dar care nu a făcut niciodată parte din Imperiul Rus. Capitala sa este Lviv, cunoscut anterior drept orașul polonez Lwów. Diferite părți ale Ruteniei au alternat între Polonia și Austria în diferite momente. Wikipedia, în prima sa propoziție despre „limba ucraineană”, o descrie ca „numită istoric și ruteană”. Este ușor să observăm că ruteana, în Imperiul Rus, este o limbă rurală—95% dintre vorbitorii săi, conform recensământului din 1897, sunt clasificați drept „rurali” și nu „urbani”—ceea ce o face, așa cum am spus, un „argou rustic”. Comparația cu „galeza din Țara Galilor” a fost amuzantă, dar poate ar fi mai corect să spunem că în Kiev, acum, ruteana este cam la fel de importantă precum spaniola în Los Angeles.

Mai mult decât atât, ruteana în Galiția poloneză și austriacă nu era nici ea o limbă urbană sofisticată. În cursul normal al istoriei, dialectele rurale ciudate dispar, iar limba se răspândește dinspre metropolă spre exterior. Gaelica față de engleză, basca față de spaniolă sau galeza față de orice vorbire umană vor tinde să dispară. Considerarea acestui dialect rutean, oricât de răspândit ar fi, drept o limbă literară legitimă este un caz clasic de inventare ciudată a unei națiuni în secolul al XIX-lea. Exercițiul cultural intens de a ridica un argou țărănesc la importanță artificială are sens doar dintr-un motiv: de a defini rațiunea de a fi a unui regim suveran. Întrucât predicile diplomatice ale secolelor XIX și XX au decretat că fiecare limbă ar trebui să aibă un regim, oricine putea defini o limbă putea crea o țară, cu dreptul ei la „autodeterminare”. Această regulă ne-a generat Iugoslavia, Cehoslovacia etc. Evident, părea o idee bună la vremea respectivă. A invada această „Ucraină”, dar oprindu-se la granița din 1914 a Imperiului Rus, ar fi o mișcare incredibil de îndrăzneață și pragmatică din partea lui Putin. Restul Ruteniei s-ar umple rapid cu toți acei globaliști ucraineni nomazi. Din păcate, lumea noastră tristă are doar un Putin real.

Felicitări dacă ai citit tot. Până luni, când îți fac un rezumat al rezumatului, mai bag doar o fisă: vezi pe kolectionarul e plin de cărți și ziare din care poți afla frânturi de trecut care pare să redevină viitor. Și weekendul ăsta ai reducere.

Un weekend cu lecturi mișto îți urez.

c i t e ș t i —- g r a t i s —- v i a —- k o l e c t i o n a r u l . r o

Alte recomandări: Blues Caffe, FamilyClean, Hotel Central Ploiești, Officedent, Rineea Clean, Rue15 Coffee, MyPloiesti, ExpoRomania.ro.

Azi după paywall:

• o cremă pentru pielea de pe gât (rețetă cosmetică, anii 30)

• lucruri pe care tinerii trebuie să le cunoască (scrisoarea lui Costică, anii 90)

• Maria Tănase tânără și adorabilă (fotografie, anii 50)

• cum primeai loc de casă ca țăran membru CAP (știre, anii 80)

• cum faci dintr-o lamă de ras un tăietor de frânghii groase (tutorial, anii 30)

Devino și tu abonat plătitor. În fiecare lună plătești vreo 50 de lei și primești acces la peste 100 de fotografii vechi, tutoriale, rețete cosmetice interbelice și știri, extrase personal de mine din trecut, nu luate de pe net. Ai acces și la arhiva newsletterului.