Vineri noapte era să descopăr un efect miraculos al ciorbei de lobodă asupra organismului. Experimentul a fost cam așa: am mâncat pe la prânz vreo doi litri de ciorbă de lobodă. A fost mi nu na tă, prima pe anul ăsta. Nici un efect secundar asupra vezicii urinare. Seara, din greșeală, dar și pentru că încerc să nu mă mai fac cât malul, am mai mâncat/băut/dracuștie încă vreo doi litri. Am făcut un pipi pe la 10 seara și am adormit pe la 12. După vreo oră, m-am trezit să fac pipi. “Ai în tine patru litri de ciorbă și n-ai vezică de bou”, m-am încurajat eu, pentru că trezitul noaptea să fac pișu’ mi-este încă străin, pula nu mi s-a boșorogit așa tare. Dar pe la 3 noaptea am mai făcut unul. Și pe 6 dimineața unul. Iar la opt când am făcut ochi de tot, mi-era o sete de m-am dus la frigider și am mai băut vreo două căni de ciorbă de lobodă. Apoi am făcut, regulamentar, pișulică. Și apoi m-am gândit: dacă era loboda era diuretică, făceam pișu toată ziua, nu doar noaptea. Și de ce mi-e sete, după o asemenea hidratare? Singura explicație pe care am găsit-o este că miraculoși compuși dacici din ciorba de lobodă au efect diuretico-termobaric. Ca bombele alea rusești, care fac poc mai târziu decât crezi și mai tare decât pare.
Viața fără proști 14 martie 2022
Viața fără proști 14 martie 2022
Viața fără proști 14 martie 2022
Vineri noapte era să descopăr un efect miraculos al ciorbei de lobodă asupra organismului. Experimentul a fost cam așa: am mâncat pe la prânz vreo doi litri de ciorbă de lobodă. A fost mi nu na tă, prima pe anul ăsta. Nici un efect secundar asupra vezicii urinare. Seara, din greșeală, dar și pentru că încerc să nu mă mai fac cât malul, am mai mâncat/băut/dracuștie încă vreo doi litri. Am făcut un pipi pe la 10 seara și am adormit pe la 12. După vreo oră, m-am trezit să fac pipi. “Ai în tine patru litri de ciorbă și n-ai vezică de bou”, m-am încurajat eu, pentru că trezitul noaptea să fac pișu’ mi-este încă străin, pula nu mi s-a boșorogit așa tare. Dar pe la 3 noaptea am mai făcut unul. Și pe 6 dimineața unul. Iar la opt când am făcut ochi de tot, mi-era o sete de m-am dus la frigider și am mai băut vreo două căni de ciorbă de lobodă. Apoi am făcut, regulamentar, pișulică. Și apoi m-am gândit: dacă era loboda era diuretică, făceam pișu toată ziua, nu doar noaptea. Și de ce mi-e sete, după o asemenea hidratare? Singura explicație pe care am găsit-o este că miraculoși compuși dacici din ciorba de lobodă au efect diuretico-termobaric. Ca bombele alea rusești, care fac poc mai târziu decât crezi și mai tare decât pare.